Salut de toamnă
În grădina luminoasă-n care cântă armonia fără muze de la gâze, de cu seară ori apus, unde se ascund în straturi lighioane fără număr, furnicuțe fără greier, frunze fără de urcuș, stau și lenevesc aiurea ca un ghem fără andrele, fără mâțe jucăușe, aparent chiar fără țel și privesc cum cerul cade printre ape de cuvinte-n cascade ca un abur parcă rostuind mister.
Nu chem anotimp poetic ca un petic de mătase fără angoase pus anume peste inspirații seci, nu chem zânele s-adune ce le-aș spune din visarea mea comună să mai fac niște povești.
Nu mă-ncurc cu vreo potaie care taie emblematic frunza frunzelor acum și mă mir câtă noblețe stă să-nvețe inima ce-și mișcă trupu-năuntru, doar așa privind în jur.
Nu știu dacă vremuri lasă, pe acasă, tihna unor zile reci; eu, vă spun, n-am stat cu ochii să deochi nicio făptură, cum am stat, în septembrii calde fără fapte, să pun timpului poteci.
Să mă uit la nuci și vrăbii ori corăbii de prin norii aurii, din adâncul meu de suflet, fără umblet, să deschid vechi colivii
Unde încă dorm ne’ntoarse niște farse care au pus lumea-n frici, cât să uit de drob de sare fără care înca pot trăi aici.
Nu-i așa că viața cade ca o carte de pe raftul mult prea plin?
Stau de veghe pe-ndelete să dau foaia câteodată ce nu-mi place să rescriu.
Vă salut cum doar eu simt, toamna, când poeții pleacă să se-ntreacă în versuri pline de anotimp, căruia nici nu îi pasă, dar te lasă să-i faci ode din nimic.
Adriana Tîrnoveanu
Autor: Adriana Tîrnoveanu
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Boboteaza - 6 ianuarie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – La început de an - 4 ianuarie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Noul meu Crăciun - 27 decembrie 2025
