ZOE DANTES – Lumea ideilor este învinsă de emoția prostiei.

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Lumea ideilor este învinsă de emoția prostiei.

     Neața! Zic că merită! Fie doar și dacă te face să te întrebi „De ce?”!

     Când ideile ne despart pe unii dintre noi și emoția prostiei îi unește! Pe ei!

     Vă rog să nu-mi mai trimiteți mesaje private în care să mă întrebați de ce nu mai scriu. Că nu mai vreau! Că poate mi s-a acrit? Că poate m-am săturat? Sau poate doar am obosit! Că poate există viață și dincolo de centura socială. Că poate chiar nu se mai merită! Că nu am trăit din scris, nu trăiesc din asta și probabil nu voi trăi din slovă. Nu am de ce. Sunt un om liber de orice contract. Mi-am câștigat libertatea de a trimite la dracu’ pe oricine. Cu sânge! Am devenit un om liber, asumat în opinie. Și consecințe! Scaunul de pe care scriu este cumpărat de mine. Atât! Cred ca am spus tot.
     Sunt liberă inclusiv de contractul cu statul român. Pe care nu-l recunosc sub nici o formă, oricare ar fi ea, forma, la acest moment. Așa cum pentru mine nu există această clasă de năpârci care-și spun „oameni politici” sau o mare bucată urât mirositoare ce-și zice „presă”! Mufată la banul public. Nu! Marea majoritate din „presă” sunteți doar niște haznale pline de rahat autentic. La fel ca și politica. Nu sunt jurnalist. Nu am fost și nu voi fi. Nu am studiile necesare. Îmi cunosc măsura foarte bine.
     Doar scriu. Opinii și texte.
     Atât!

     Pe care mi le-am asumat de ani și ani. Niciodată nu am raportat pe nimeni. Doar am blocat. Atât! Nu poți intra pe pagina mea ca să-mi înjuri oamenii care citesc. Nu ai nici un drept să faci asta. Atunci în tăcere primești block. Din respect pentru cei care sunt trecuți în listă la prieteni. Este o chestiune de educație înainte de toate. Și de bună creștere.

     În ultima vreme am traversat rețeaua FB doar câteva minute, noaptea. Ca să văd ce mai zice strada.

     Și mai ales dacă v-ați luat țara înapoi.

    Nu mă uit la știrile din România. Prefer minciunile curvelor presei din lume. Măcar unii au ștaif. Îi vezi cum mint. Frumos! Cum vor salva ei lumea. Tot frumos! Cu un pic de război, deranj, petrol, interese, bani mulți și reașezare a frontierelor de inteligență. Și cu multe victime colaterale în listă.
     În general despre ce se întâmplă în spate, nu la ce se vede și se minte pe față. Circul lumii în care am devenit actori cu forța. Că nu ai pe ce alta planetă să te refugiezi. Si atunci ajungi refugiat în țara ta. Atât s-a putut! Mai mult de unde?!
     Mă uit și citesc și mă crucesc. Câteodată! Oameni cu neuronii la purtător, bine sinapsați la buricele degetelor, care rup realmente tastaturile, cu opinii argumentate, cu mintea întreagă, au ajuns să sară unii la gâtul altora. De ce? Pentru care motiv, oamenii ideilor se sfâșie între ei? Pentru care motiv, pentru ce fel de câștig se „omoară” între ei?
     Ne unesc niște idei. Niște principii. Ne mână în luptă ideea de schimbare autentică, de întoarcere la tradiție, la credință, la un trai decent în picioare. Nu în genunchi!

      Niciodată!

     Atunci de ce se sfâșie oamenii ideilor între ei? De ce atâta frustrare? Din neputiința de a schimba lucrurile? Sau din frustrarea că prostul azi e rege? E la putere, are cohorte de mii de troli care raportează în haite? E prima oară în istorie?

     Că unul a avut mii de like uri și distribuiri sau altul nu?! Că unul căruia îi funcționează neuronul exemplar e mai vizibil decât celălalt?! Sunt realmente stupefiată! E loc sub soare pentru toată lumea. Și pentru toate opiniile argumentate. De ce atâta mizerie?! Până unde vor ajunge lucrurile. Și situațiile. Oamenii de pe aceeași parte a baricadei, în speță a ideilor, sunt despărțiți. De idei! De orgolii, de dorința de validare?! Fiți asumați! Pentru că știți exact cât valorați. Măcar voi! Despre voi, nu despre alții. Căutați și aduceți la vedere alți oameni care au stat în umbră și într-un moment au ales să „vorbească”. Și unii chiar „vorbesc” foarte bine. Cu subiect și predicat. Nu merită aduși în lumină? Nu trebuie cunoscuți? Ne suntem doar noi suficienți? Eu zic că nu!

     Ai ales să scrii public?

     Ți-ai asumat! Lasă mesajul să plece. Cum o fi. Sub semnătura ta sau nu. Important ar trebui să fie mesajul, nu omul care-l dă. Informația, opinia, analiza, pamfletul sau cum vreți voi. Să se ducă și să fie citit. Înțeles! Mai contează în lumea ideilor cine a fost cu ea?! Eu zic ca nu. Mai ales în vremurile pe care le trăim. De ce nu a fost citat cel care a avut ideea? De ce nu s-a amintit numele lui nu știu pe ce post, de ce nu e scos în față și tot felul de nenorociri din astea. Care în final nu au nici un rezultat. Omul ca și pomul se cunoaște după roade, nu după vorbe. Are lucrare mărturisitoare sau ziditoare? Se văd roadele în timp sau nu! Mai contează cum îl cheamă sau cine e? Eu zic că nu! Importantă devine lucrarea care aduce lumina. Ca rezultate. Ca și consecință.

     Dar nu!

     Oamenii din lumea ideilor au orgolii. Asta îi desparte! Dar noi vrem unitate. Serios?

    Drept mulțumire avem în față o baricada unită de emoție. Cea a prostiei. Și îi unește bine și trainic. Nu are baricada emoției fisură. E integră. Nu se poate lovi în ea de unul singur. E muncă de echipă, cum ar zice motivaționalii emoției. Fiind mai mulți și foarte uniți își ating scopurile. Prostia are forță. Ca emoție! Ideea are putere. Diferența dintre forță și putere face de mii de ani să fie scrise cărți. Una doboară alta zidește! Dacă e să facem o analogie ar fi ca și diferența dintre lumină și întuneric.

     Lumina nu poate face diferența în lumină. Doar în întuneric.

   Poți să alegi să fii lumânarea care luminează în întunericul cel mai adânc dinaintea zorilor, sau poți să alegi să fii întunericul care stinge lumânarea. Și împrăștie teama. Ca rezultate!

     Până la urmă am scris doar o opinie. Despre cum văd eu lucrurile. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Sunt tristă!

     Și foarte obosită. Și îndurerată. Și mâhnită.

     Lumea ideilor este învinsă de emoția prostiei. Unită!

     Fiți doar lumină în întuneric și încercați să răspândiți dragostea. Aceea necondiționată!
     Numai ea Zidește!
     Numai ea Mărturisește despre Adevăr!
     Restul e doar emoție.
     Cu forță.

     Care distruge!

     Domnul să vă miluiască!

scris Zoe

Autor: Zoe Dantes – absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – Platforma X

ZOE DANTES
Ultimele postari ale lui ZOE DANTES (vezi toate)
Facebook-f

Ultimele postări