Discuţii trăsnite (III)
Un cumpărător:
– Vreau un baston de salam uscat!– …
Conform DEX-ului:
(Baston – bucată de lemn, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări)/Băţ, care serveşte de reazem în timpul mersului)
Dar iată că există şi baston din salam…
***
La vamă:
Vameşul îl întreabă pe un domn:
– Şi unde locuiţi dumneavoastră?– În Spania.– Unde în Spania?– Păi, cum intri în Spania, pe partea dreaptă.
***
Tot un vameş:
– De unde veniţi?– De la Iaşi.– Şi ce-aţi făcut la Iaşi?– Am mâncat îngheţată!– …
***
De Paştele Blajinilor o întreb pe o cunoştinţă:
– Şi aţi fost astăzi pe la cimitir?– Nu, n-am fost! I-am lăsat această satisfacţie mamei mele!
(Nu am ştiut până acum că a merge la cimitir este o satisfacţie. Ca şi cum mama ei urma să meargă la vreun restaurant, bar sau vreun club.)
***
În magazin:
– Nu vă supăraţi, vreau să schimb acest produs!– Nu se poate! Am bătut deja cecul!– Nu ştiu pe cine aţi bătut, dar important este să nu vă bateţi clienţii!– Asta cum?– …
***
La telefon:
– Bună ziua!– Bună ziua.– Dar unde am nimerit?– Da’ unde vreţi să nimeriţi?
***
Un autor foarte supărat, după ce a cumpărat L.A. şi a observat că articolul său n-a fost publicat, îmi scrie următorul mesaj:
– Da nu trebuie să ştiu şi eu când apar şi când nu?
(Of, şi de ce oare, atunci când am lucrat la revistă, nu m-am consultat şi cu acest domn.)
***
Alt autor:
Altul îmi scrie un mesaj pe adresa redacţiei, fără însă a spune: „Bună ziua”, ci trece direct la întrebare:
– Ce-ar fi să publicaţi?
Întrucât n-am ştiut cum să reacţionez, i-am răspuns:
– Ce-ar fi să nu publicăm?
***
Îi dau unei cerşetoare 50 de lei.
Iar ea indignată îmi spune:
– Şi numai atât?
***
Cineva îmi zice:
– Da’ du-te tu în România ta şi acolo să vorbeşti limba română, pentru că noi aici suntem moldoveni şi vorbim moldoveneşte.
Apoi, văzând că nu-i răspund la fel de repede precum se aştepta, continuă:
– Şi, te gândeşti de unde să-ţi iei biletul?– Nu, îi zic. Mă gândesc unde să te trimit şi eu, ca să vorbeşti moldoveneşte!
***
Primesc următoarea rugăminte:
– Stimată redactoră-şefă, vă rog să-mi publicaţi poezia!
Şi-i răspund:
– Stimate domn, nu sunt redactoră-şefă, ci redactor-şef.
Pentru că dacă voi deveni într-o zi redactoră, adică ră (rea), nu voi mai publica nicio poezie.
***
Altcineva îmi trimite tot o poezie, dar nesemnată. De aceea îl rog printr-un mesaj să-şi spună numele.
La care el îmi scrie:
– Da’ cum, nu-mi recunoaşteţi stilul?
Autor: Doina DABIJA, poet, jurnalist, redactor-șef
- DOINA DABIJA – La un examen din viitor - 31 octombrie 2025
- DOINA DABIJA – Cărţile dictează caracterul - 12 octombrie 2025
- DOINA DABIJA – Să ne apărăm ţara - 30 septembrie 2025
