Azi noapte, sânzienele au-nflorit
Să prindă fete dalbe-n păr cunună,
Azi noapte, s-au pus vise la rodit
Și s-a privit spre stele ori spre Lună.

Azi noapte, spun legende cu parfum,
Fecioare despletite-au făcut horă,
Unii mai zic că le-au văzut în fum,
Iar alții că pădurea le adoră.

Că vin s-așeze milă, rod, belșug,
Că leac divin vor pune-n fruct și-n plante,
C-un semn alungă norii negri ce se strâng,
Ne miruiesc recoltele bogate;

Mai zic câţiva c-au un dans străvechi
Și orb să fii de simți că te-mpresoară,
Că-s iele care umblă-n perechi,
Îți fură graiul de le vezi cum te măsoară.

Că te-atrag cu trupuri de năluci,
Se-nchină ca-ntr-un ritual, în noapte vie,
Că ziua de pe mâine nu ți-o dau s-o duci,
De taina n-o păstrezi spre veşnicie.

De vezi fecioare care par mirese,
Și uiți de Sânziene-n jocul lor,
Ești parte dintr-o lume cu miresme,
Alesul nopților, ursitul ielelor!

Se zice, dacă scapi de-mbrățișare,
Ți-or dărui o viață cu frumos,
Că vei avea o fire creatoare,
Dar vei purta, ascuns, oftat duios.

Nu știu de e legendă sau poveste,
Dar știu că din emoții ne hrănim,
Că-n noaptea cu drăgăici şi sânziene,
Cerurile toate, din iubire, se deschid!

Azi noapte, din dorințe, s-a făcut un pod,
Și flori gălbui s-au așezat cununi,
Azi, văd pe chipuri zâmbete și rod
Aduse, de prin stele, în alte lumi,

…sperând la împlinirea lor,
Cerșind în floare, înflorirea înfloririlor!

                                          Adriana Tîrnoveanu  – 2017