Primul meu mentor: Profesorul Mircea Covic
Scriu aceste rânduri încremenit de cumplita veste: Mircea Covic ne-a părăsit. O asemenea veste, mai ales pentru mine, este greu de acceptat. Îmi vine greu să spun „a fost” în loc de „este”. Pentru mine, Mircea Covic este primul meu mentor, care a devenit și un bun prieten.
Prima noastră întâlire s-a petrecut acum peste 47 de ani. Tânăr asistent stagiar la catedra de Genetică medicală la IMF Iași m-am prezentat la post. M-a primit șeful catedrei, Conf. dr. Mircea Covic. Nu pot să descriu emoțiile ce mă stăpâneau. Pe de o parte, un medic de țară, de cealaltă parte o „stea” a geneticii românești, cu studii aprofundate în Franța. În plus, se spunea că este o fire rece, distantă. Emoțiile mi-au dispărut de la primele cuvinte, care au fost neașteptat de calde. M-a primit ca și cum aș fi făcut parte din acel colectiv de mult timp și că era doar o întâlnire obișnuită de lucru. Lucrând împreună am ajuns să-i cunosc adevărata personalitate.
Aș putea scrie despre faptul că a fost un pionier al geneticii medicale românești, autor / coautor la 23 de tratate, monografii, manuale și la peste 200 de lucrări știițifice. Acest lucru dezvăluie dimensiunea științifică pe care oricine o poate afla accesând CV-ul lui. Eu aș vrea să scriu despre Omul Mircea Covic. A fost un om minunat și va rămâne mereu în sufletele noastre.
A fost, (ce greu îmi vine să folosesc această expresie) un mentor generos pentru mulți, inclusiv pentru mine. De multe ori mentoratul s-a transformat în adevărate prietenii. Există mulți oameni ale căror cariere nu ar fi fost niciodată la fel fără prietenia lui.
A fost un om bun, gata să îi ajute pe alții. Această trăsătură a fost amplificată de soția sa, Maria Covic. Era de notorietate că dacă cineva avea un necaz Maria Covic răsturna și munții pentu a-l ajuta, iar Mircea Covic o susținea.
A fost un perfecționist. Îmi aduc aminte cât a lucrat la primul curs tipărit de Genetică medicală. În fiecare zi, modifica manuscrisul încât am ajuns toți la exasperare: Oare când mai apare? Și după ce a apărut tot nu a fost mulțumit, deși a fost o lucrare excepțională. Când mergeam împreună la diferite manifestări științifice, în mașină, făcea modificări la lucrările prezentate.
Profesorul Covic nu a încetat niciodată să-și urmărească îndatoririle față de studenții și prietenii săi. Cursurile sale erau atât de clare și complete încât genetica devenea accesibilă pentru auditoriu.
Considera medicina ca o înțelegere a condiției umane și nu doar a bolilor și disfuncțiilor corpului uman. De aceea, aprecia nu numai cunoștințele de genetică, dar și cultura generală a studenților.
În întâlnirile grupului nostru de prieteni, din care mulți ne-au părăsit, era jovial, cald și totdeauna optimist. Era fericit că are o soție minunată și doi copii, care i-au adus bucurii.
Intelectul, energia, generozitatea și inteligența lui ne vor lipsi și ne va fi dor de ele.
Moștenirea lui va dăinui prin dragostea și înțelepciunea pe care le-a transmis prin amintirile vieții petrecute împreună.
Dumnezeu să-l aşeze într-un loc special, de unde să ne vegheze pe noi, cei care l-am iubit și prețuit!
Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – Rădășeni – 600 de ani
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Hristos Se naște, slăviți-L! - 24 decembrie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Muzica lăutărească astăzi - 5 noiembrie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Medici implicați în diplomația Țărilor Române în epoca medievală (II) - 17 septembrie 2025
