ZOE DANTES – Hristos s-a Înălțat!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Hristos s-a Înălțat!

„Să facem om după Chipul și Asemănarea noastră (…).”

     „Și a fost seară. Și a fost dimineață”. La toată Zidirea Lui „A văzut Dumnezeu că e bine”.

     Și în ziua a șasea, a spus să fie omul. Să stăpânească tot pamântul. Dar, abia când El și-a privit Zidirea a „văzut că toate erau foarte bune”. Între acest „bine” și „a văzut că erau foarte bune” din ziua a șasea, este probabil Taina lumii. Nu. Nu a spus „că este bine” după facerea lutului om. Abia când a privit la toate câte le zidise ca un întreg Plan a văzut în milenii că erau foarte bune.

     Oare de ce? Întreb ca un necunoscător. Ros de îndoieli. Și de întrebări. Fără răspuns de cele mai multe ori. În citirea Scripturii. Cu taine și pilde.

     Mă gândesc că văzuse deja întunericul din om, altfel de ce l-ar fi făcut pe Mihail Arhanghelul la început ca și Arhistrateg al Oștirilor Cerești. Și i-a dat o Sabie. De Foc! Unde era pace. Și Rai! Și bine. Văzuse în milenii și mai aproape, în căderea îngerilor răzvrătirea?! Văzuse că e nevoie de un Dumnezeu al pedepsei și al răzbunării care să traverseze un întreg Vechi Testament?! Văzuse cei 40 de ani de deșert ai fiecăruia dintre noi, de la Moise încoace? Toți trecem prin asta. Căutarea ta de tine. Dorul de tine care te mistuie.

     Și Trădarea! Vânzarea! Arginții!

     Da’ toiag n-ai, da’ munte n-ai, da’ rug aprins care să vorbească, nici atât. Ești tu cu tine. O minte și o inimă. Și suflet. Tot trei.

     El ne-a lăsat cândva Zece porunci! Nu nouă, nu unsprezece. Doar Zece! Și cea cu „Să nu ucizi”, nu e neaparat să fie pusă în practică. E suficient gândul! Și am încălcat-o toți. Măcar o dată în viață, când întunericul a fost mai puternic decât Lumina.  Că suntem oameni și suntem supuși căderii. Și de aici a izvorât frica. Aceea de-ți paralizează mintea, trupul și sufletul. Adică, pe Ei în tine.

     Încălcate toate. Zece! De noi toți. Sau poate nu. De unii dintre voi.

     Ca o rădăcină pentru ce avea să fie. Fericirile! În cea mai înălțătoare predică. Cea de pe munte! Predica tuturor predicilor.

     Înainte de ele, de Fericiri, tot El a trimis om cu aripi. Să strige în pustie. Ca un pod între lumi. Cea veche și cea nouă! Ultimul și cel dintâi Profet al Vechiului și Noului Testament. Să ne aducă Botezul Celui ce însemna Botez. Să se pogoare Duhul. Deasupra Celui ce Este Duh. Sfânt. Unul din Treime. Apă și Foc! Vița de vie care într-un bob de strugure cuprinde Totul.

     Și a strigat în pustie până când Iubirea în Chip de OM, a venit să se aplece în fața omului cu aripi. Să primească Botezul, pentru ca de atunci și până azi noi să primim Pecetea Duhului Sfânt, trecuți prin apa înnoită a cristelniței. Ne-a făcut pe cei care au vrut fii ai Celui PreaÎnalt. Ca să înțelegem că cel ce vrea să fie primul, trebuie să-i slujească pe toți.

     Și să-i iubească! Așa cum ne-a iubit El pe noi! Și și-a dat singurul Fiu să moară ca Om în durere. Ca să primim viața veșnică. Să Fie peste tot, chiar dacă nu-L vede poate, nimeni.

     Să moară și să Învie, pentru că Este Iubirea. Și Verbul! A Fi! În toate conjugările din limbile pamântului. Inclusiv în graiul necuvântătoarelor. Care-și cunosc Stăpânul! Mai puțin la noi, la oameni. Printre care unii se cred stăpâni. Ai altora! Așa apare trufia! Și căderea!

     Și Iubirea ne-a dat OM! Vindecător al sufletelor și trupurilor. Și ne-a spus să Îndrăznim!
     Și Iubirea ne-a dat curaj. Să murim ca să renaștem Vii. În viață!

     Și o poruncă nouă: „Să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit Eu”.

      A murit Răstignit, a Înviat și s-a Înălțat!
    Cineva m-a întrebat: „Așa și ce v-a lăsat în urmă? Sânge, lupte de putere, dogmă, sacrificiu, cruciade, inchiziție în numele Lui, războaie, un Zid și un mormânt”. Botezat fiind. Am zis da. Poate! Da’ ne-a lăsat piatră! De temelie. În noi! Și ne-a învățat să ridicăm ochii spre Cer. Și ne-a lăsat Gândul, Cuvântul și Fapta.

     Și ceva ce nimeni în afară de El nu ne poate da. Sau lua!

     „Pacea mea o las vouă!”.
     Și Biruința!
     Care te face să fii și să te simți Viu.
     După moarte!
     Prin El.
     Din Iubire, în Iubire și cu Iubire! Prin Îndrăzniți!

     Sau „Nu vă temeți!” E una și aceeași. Ca poruncă!

     Cea de dinainte de Înălțare!

Hristos s-a Înălțat!

     Domnul să vă miluiască!

Hristos inaltat

Autor: Zoe Dantes – absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – A venit vremea ultimei alegeri

ZOE DANTES
Ultimele postari ale lui ZOE DANTES (vezi toate)
Facebook-f

Ultimele postări