FĂCLII CE VOR APRINDE UN POPOR

Se vor întoarce într-o o zi bărbații
Plecați demult să ducă-n cer solie
Că Neamul ăsta trebuie să fie
La fel de neclintit precum Carpații
Și jertfa lor să stea la temelie!

Și vor călca cu pasul de azur
Pe veac, pe timp purtându-şi încă rana
S-or îngrozi Caiafa și cu Ana
Că timpul ăsta vine ca un fur
Ca să le smulgă sceptrul și coroana!

Vin toți, vin ei, făclii aprinse-n cer
Iar urmele de ștreang sunt încă vii
Și rănile din noaptea acelor grozăvii
Nu va mai fi călău nici temnicer
Nici Neamul lor în lanț nu va mai fi!

Dar pân atunci le-om face parastase
Și ne-om hrăni și noi din jertfa lor
Ei sunt și în altar și-n tricolor
Și rând pe rând vor sta-n iconostase
Făclii ce vor aprinde un popor!

                          Eliana Popa