Azi, voi scrie pentru tine! Te știi tu! Nu mai clipi!

Ți-ai ascuns aseară-n taină, la ureche, bucurii!

Ți le-ai pus ca busuiocul, sub o pernă, la ursit,

Deși tu cunoști de-o viață cine ești și ce-ai iubit!

Nu roși! Porți rochia ceea care‐ți place neîncetat;

Ai purta-o și pe-afară, și acasă, și în pat!

Doar tu știi, de când ai luat-o, prin ce amintiri s-a scurs;

Pentru alții are-o pată, de la piept, puțin mai sus!

Scriu de tine. Îmi face bine să-ți amintesc de-un ieri.

Ia privește adânc în tine, nu dădeai un ban pe el!

Nu credeai c-ai fi aceea care luptă pentr-o za,

Care a legat în viață ce nu se putea suda!

Ai facut să nu se vadă niciun semn, nimic în plus,

Tu aveai la ,,nu se poate” și întrebare, și răspuns.

Te-așezi seara la ferestre, printre flori de pe pervaz,

Le plivești întâi cu ochii, și le mângâi c-un obraz,

Apoi îți privești iar fața; dai o buclă de pe frunte,

Alungi tot răul din casă și problemele mărunte.

Pui aghiasmă la icoană; ștergi apoi urme cerate,

Sper să ți se șteargă ție și-o urmă de păcate!

Peste sâni îți cade seara, peste glezne noapte plină,

Ești frumoasă, îți spui cu teamă, nu pui timpului vreo vină!

Citești roz a bucurie, zâmbești versului cu cheie,

Descifrezi acolo-n tine sentimente de femeie!

Maci, bujori și iasomie par a-nflori-n pat,

Cu parfumul tău de roză-l amețești pe-al tău bărbat,

Zice versul, iar tu-l strângi într-o așteptare-n rouă,

Și te miri c-așa miroase, astăzi, crema ta cea nouă.

Stingi lumina, privești cerul și-n rugăciuni te porți:

Doamne, dă-ne sănătate, iară mie, dacă poți,

Lasă-mi mov bujori-n mine, dar și-un gând de-amor tăcut,

Schimba tot, dar schimbă-n bine, însă, ca la-nceput,

Fă-mă s-ascund șuvițe și flori roșii-n al meu păr!

Hai, nu râde, nu-mi mai spune c-am grădină-n dormitor!

Știu, îmi cumpăr, de-o viață, doar cearceafuri cu flori mari,

Nu-i ușor să faci spectacol dintr-un lucru așa banal

Și să simți că ești o floare-n oricare noapte verde,

Tu mă știi și râzi de mine! Cine oare m-ar mai crede

Că vreau numai o petală să mai fiu printre femei?

Să roșesc în amintire, dar și mâine. Ia zi, vrei?

                                  Adriana Tîrnoveanu