Bioetica: întoarcerea la origini
Astăzi, în România, există tendințe încă persistente de restrângere a conceptului de bioetică la etica (bio) medicală sau chiar numai la bioetica clinică. Aceasta deoarece, pe de o parte, mulți dintre cei care au preocupări în domeniu au o pregătire medicală, iar pe de altă parte, deoarece, în învățământul superior, bioetica ocupă un loc marginal – singurele excepții fiind medicina și teologia. Lucru inexplicabil în condițiile în care bioetica de astăzi integrează discuțiile despre o gamă mult mai largă de probleme – de la bio-medicale la global-ecologice, filozofice, economice etc. Prin urmare, este necesar să ne raportăm la origini.
Bioetica, de la început, a fost considerată drept cea mai revelatoare manifestare a vieţii morale şi sociale a finalului secolului XX. În 1970, Van Rensselaer Potter a fost primul care a folosit termenul „bioetică” într-o publicație (Bioethics: bridge to the future) în care pledează pentru dezvoltarea unei noi discipline, care să abordeze problemele de bază ale dezvoltării societății umane. Anterior, însă, în 1969, filosoful Daniel Callahan şi psihiatrul Willard Gaylin,a căror preocupare era de a studia şi formula norme mai ales în domeniul cercetării biomedicale, au deschis la New York „Hasting Center”. Nu se folosea încă termenul de bioetică, dar discuţiile privind problemele etice legate de experimentarea pe om erau deja intense. Van Rensselaer Potter a folosit termenul de bioetică (în locul celui de morală medicală), pentru a defini „o nouă disciplină care să combine cunoaşterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane”. „Am ales – scria el – rădăcina bio pentru a reprezenta cunoaşterea biologică, ştiinţa sistemelor vii şi ethics pentru a reprezenta cunoaşterea sistemului valorilor umane”. Andre Hellegers a fost primul care a introdus termenul de bioetică în lumea universitară, structurând în mod academic această disciplină şi, mai târziu, a inserat-o în domeniul ştiinţelor biomedicale, politice şi publice.
Potter sublinia pericolul pe care-l reprezenta pentru supraviețuirea omenirii, o ruptură între două domenii ale cunoaşterii: cel științific și cel umanist. În viziunea lui, distincția netă între valorile culturii umaniste și științele vietii ar putea constitui baza unui proces care va pune în pericol omenirea și însăși supraviețuirea pe Pământ. Din acest motiv el va numi bioetica și „arta supraviețuirii”, considerând-o un instrument care urma să indice felul în care știința trebuie să fie utilizată cu precauție, astfel încât să asigure nu doar supraviețuirea speciei umane, ci să ridice calitatea vieții. Potter a conceptualizat bioetica ca o „punte”: între prezent și viitor, natură și cultură, știință și valori morale și, în cele din urmă, între omenire și natură. Dezamăgit de accentul predominant pus pe probleme individuale și medicale, Potter a introdus noul termen „bioetică globală”, menit să depășească specialitățile etice și să le integreze într-o viziune interdisciplinară. Singura cale în faţa unei catastrofe iminente era crearea unei „punți” între cele două culturi, cea ştiinţifică și cea umanistico-morală. În plus, bioetica nu trebuia să se focalizeze numai asupra omului, ci trebuia să cuprindă şi biosfera în întregul ei și intervenţia ştiinţifică a omului asupra vieţii în general. Bioeticienii ar trebui să țină seama de avertismentul privind progresele nesustenabile, să-și schimbe comportamentul și să încurajeze valorile spirituale care afirmă viața.
În concluzie, bioetica s-a născut la intersecția a trei câmpuri fundamentale: științele vieții, filozofia și disciplinele umaniste şi puterea politicii. Aceste trei sfere sunt într-o permanență interdependență. Bioetica este deci un studiu interdisciplinar dinamic al unor probleme create de menţinerea valorilor morale în contextul dezvoltării știinţifice și nu poate fi redusă doar la etica biomedicală.
P.S.: Van Rensselaer Potter a crezut în viitor și a simțit o responsabilitate personală pentru acest lucru. El a prevăzut catastrofele care se apropiau ca urmare a exploziei cunoștințelor științifice. Ne-a provocat să gândim cu înțelepciune asupra sistemelor complexe de viață de pe planeta noastră. Există o puternică doză de etică a virtuții în tonul aproape de predicator al bioeticii lui Potter.
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Fenomenul globalizării și bioetica globală - 20 decembrie 2024
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Somnul bioeticii poate naște monștri! - 14 decembrie 2024
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – A XIX-a Conferință Națională de Bioetică - 4 decembrie 2024
