Ultima duminică de octombrie
Azi, duminică-n octombrii,
când pe cer e așa senin și ne-am strâns din multe colțuri toamnelor să le zâmbim, din nimicuri argintate, ori prea multul din iluzii, când în lumânări ard șoapte și pe streșini plouă frunze, când din ora adormită, că-i cu minus, că e-n plus, povestim de vise crețe din poveștile de pluș, iar sub mângâierea palmei te topești zâmbind-cometă, pe pervaz pui o gutuie, pentru iarnă faci iar chetă, de-aduni praful din cuvinte, ascunzi orice gând dințat care ar mușca ideea și te-ar pune la iernat, când stai cloșcă printre perne, strângi sonete din tăceri, pe care le știi de-o viață, cerșetoare de plăceri,
…pornesc, iar, ca într-un oracol, să notez mai apăsat că e timp de pitit viața într-un așternut de pat, să nu uit că-n noiembrii de-om intra mai odihniți, va fi doar o repetiție, din octombrie-n duminici.
Adriana Tîrnoveanu, Ultima duminică de octombrie
Ultimele postari ale lui ADRIANA TIRNOVEANU (vezi toate)
- ADRIANA TÎRNOVEANU – DEZLEGARE - 22 aprilie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Hristos a înviat! - 14 aprilie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Sălciuța tatei… - 5 aprilie 2026
