Lângă casă, printre pietre,

Dârdâind de frig niţel,

Jumulit de o pisică,

Stă de veghe un dovlecel.

Mai pardon, bostan îi spune,

Dar cum e aşa pictat

De-o pensulă cu renume

Are freză de…. dovleac

Şi, mă rog, să fiu iertat,

Nu ştiu ce m-a apucat!

Doar când văd ce dichiseală,

Cu ce flori e împodobit,

Mă gândesc că e vrăjeală,

Poate totusi a greşit

Ziua, anul şi povestea

Şi caleaşcă iar va fi,

Că la bal, Cenuşăreasa

Cu el sigur va porni,

Deşi-n secolul acesta

În maşină s-ar schimba;

Cin’ mai ştie de trăsură?

Dovleac turbo s-ar chema!

Mă tot scutur de-o mirare,

Ce-oi avea cu un bostan?

Zici că-i rupt cumva din soare,

Deşi-i doar un lampadar!

Cu nisip umplut jumate

Şi c-o flacără călîie,

Cu podoabe mortuare,

Parcă este o momâie!

-Ce plăcintă ar face Veta,

De erau la noi-n curte

Şi nu mai făceau pe ciocli

În casuţa de pe munte!,

Gândi simplu nea Geluţu,

Rătăcind cumva, pe-afară,

Îl lătră chiar şi un cuţu,

Când şi-aprinse o ţigară

Fără filtru căci, la bere,

Merge să simţi nicotina;

Le primise pe-amândouă,

Dar-curat de la vecina,

Că-i cioplise cu briceagul,

Cel albastru cu tăiş,

Ce credeaţi? Normal, dovleacul,

Ce-i în curte, pe pietriş.

Nea Geluţu nici că ştie

Ce-i acela Halloween,

Dar poveşti scornea o mie,

Căci avea un har divin.

Azi ne-a spus una născută

Din mirare şi cuţit,

Nu e bine concepută,

Am să las loc de cioplit.

Vă invit pe voi, pe seară,

Să cioplim dovleci cuminţi,

Să stăm ca odinioară

Şi să bem ceaiuri fierbinţi;

Să ne-ncălzească focul,

Cel din inimă promis,

Haideţi, că e liber locul

BASMULUI CE SE VREA SCRIS!

                                    Adriana Tîrnoveanu, octombrie 2014