Doamne, ce poeme ai aprins în vii,

Ce anotimp duios lași în frunză udă,

Ai pus lumii, în piepturi, calde amnezii

Să-și uite, o vreme, primăvara crudă,

Verile cu maci și cicori timide,

Ierni ce nu se vor așezate-n flori,

Ai vrăjit cu roșu chipuri obosite

Și-ai turnat alama chiar în părul lor!

Doamne, ai făcut zilelor căpăstru,

Ruj cărămiziu pe buze ne-ai pus,

Când surâdem toți, parcă ,,Tatăl nostru”

În rugăciunea lumii ,,se vede” de Sus!

Nici nu mai contează ploile stinghere

Ori ninsori de îngeri, în aripi scuturate,

Zău că nu pricep cum în tabachere

S-a ascuns tutunul nopților mirate!

Vin în vis bunici cu gutui în mână,

Vin cu gust de must și de struguri copți,

Eu-mi strâng bine perna, încă să rămână

Miros de bunică mângâind nepoți.

Într-un colț de vis, sub un nuc prea mândru,

Pare că și tata a furat tutun.

Doamne, pune toamnei lumea înăuntru,

Că pe dinafară părem toți nebuni….

…care au uitat anotimpuri-muze,

De atâta toamnă, de atâtea frunze….

                                                Adriana Tîrnoveanu

• Despre
• Ultimele Postari

ADRIANA TIRNOVEANU

Ultimele postari ale lui ADRIANA TIRNOVEANU (vezi toate)

• ADRIANA TÎRNOVEANU – Hristos a înviat! - 22 aprilie 2025
• ADRIANA TÎRNOVEANU – Sălciuța tatei… - 13 aprilie 2025
• ADRIANA TÎRNOVEANU – Grăbește-te încet - 4 aprilie 2025

ADRIANA TIRNOVEANU