STELIAN GOMBOȘ – Vremurile, pe care (le) și în care trăim…

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Vremurile, pe care (le) și în care trăim…

Vremurile pe care le și în care trăim sunt vremuri de incercare, după unii, tulburi, după alții, amestecate, după alții, pline de confuzie, agitație și dezorientare si, tot, asa, practic, în fond, toți, având dreptate!…

Da, cu adevărat, sunt momente, clipe și evenimente care se desfășoară și petrec, pe repede înainte, pe nepusa masa, care ne uluiesc, ne pun pe gânduri, ne produc mirare, întrebare și, chiar, consternare, indignare ori stupoare!…

Da, veți zice ca, întotdeauna, de-a lungul timpului și a istoriei, au fost asemenea vremuri, asemănătoare adică, pline de incercare și de tulburare și, da, veți avea perfecta dreptate!…

Nu asta, nu aici este problema ci, dacă și cum le știm însuși, gestiona, asuma și depăși toate aceste situații și ipostaze, de-a dreptul aiuritoare și amețitoare!…

Uitați-vă ce este în lume, în toată lumea, cu aceste epidemii, boli, războaie si conflicte, uitați-vă ce este, de pilda, acum, în Ucraina, in Israel, in Palestina și Gaza, uitați-vă ce este, ba într-o parte (tara) ba în alta, ba la deal ba la vale!…

Iar noi, oamenii, sărmanii, cei mai mulți dintre noi, nu știm ce trebuie sa (mai) facem, cum trebuie sa reacționam, ce atitudine, hotărâre ori decizie sa adoptam și, asa mai departe!…

Unii, probabil, pe buna dreptate, ne întrebam: de ce am ajuns astfel, de ce am ajuns (pana) aici, care este motivul, pricina ori cauza?!…

De ce?!…

Eu unul cred, recunosc și mărturisesc: pentru ca, l-am (cam) scos, îndepărtat și eliminat pe Dumnezeu din viata noastră, din lumea noastră, din gândirea, purtarea, mentalitatea, faptuirea și viețuirea noastra!…

Si, acum, nu facem altceva decât sa culegem, sa adunam roadele și consecințele acestei vieți și purtări luciferice, fiindcă, n-am făcut altceva, de cele mai multe ori sau, în cele mai multe cazuri, decât sa ne punem (pe noi) în locul lui Dumnezeu și, acum, poftim urmarea, finalitatea și rezultatul!…

Acum, insa, întrebarea care stăruie în sufletele și pe buzele noastre este, una, altminteri, fireasca: ce facem, ne mai revenim, ne mai redresam ori ba?!…

Si, răspunsul este:
da, însă, numai dacă ne (re)întoarcem, sinceri, seriosi și responsabili, la Dumnezeu, de care ne-am înstrăinat atât de mult, atât de tare!…

Căci, (doar) la El este cheia și soluția salvatoare și, desigur, mântuitoare a vieții noastre, a tuturor!…

Altfel, vai de noi caci, „rătăcirea de pe urma va fi mai rea decât cea dintâi!”

Da, greu, dificil lucru dar, nu imposibil fiindcă „ce este cu neputință la oameni este cu putinta la El, la Dumnezeu” Cel Viu, Puternic și Adevărat!…

Prin urmare, haideti, fraților, sa incercam, cu tot efortul, jertfa, stăruința și, straduinta noastra, sa ne recapacitam, sa ne recalibram, sa ne trezim, sa ne schimbam, altfel spus, sa ne revenim în fire, în firea noastra, cea veritabila și autentica!…

Asadar, sa (ne) gândim, sa reflectam, sa meditam și, mai ales, sa (re)actionam asa cum trebuie, asa cum se cuvine, după bună, corecta și sănătoasa randuiala!…

Pana, nu este târziu, prea târziu căci, nici devreme nu mai este!…

Si, Hristos Domnul asa ne-a indemnat și învățat sa lucram: „cât încă mai este ziua! Căci, apoi, vine noaptea când, nimeni, fiind întuneric, nu mai poate face și lucra nimic!”

Din cele ce ar trebui, făcute și, care, nu sunt, deloc, puține și, mai cu seama, deloc, neesențiale ori, lipsite de importanta!…

In concluzie, oameni buni, vin sa va întreb, aici și acum: când sau, mai ales, cum am învins și biruit noi, toți, de-a lungul veacurilor, în aceasta viata, pe acest pamant?!…

Când, întreaga suflare și umanitate, unita, într-o adevărată comunitate și hotărâtă echipa, a zis: Hai, vino!…

Si, da, într-adevăr, a venit!…

De ce asa și, nu altfel?!…

Deoarece, „fara El nu putem face nimic, absolut nimic! Și, deci, cine nu aduna cu El, acela, defapt, risipește, se risipește și, (se) împrăștie, ca fumul și ca ceara de la fata focului!…”

Cu alte cuvinte, da, vino, Doamne, Iisuse, (și) acum și, pururea și în vecii vecilor! Amin!…

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Relevanţa Bibliei în epoca postmodernă