STELIAN GOMBOȘ – Biserica, secularizarea și apostazia contemporană…

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Biserica, secularizarea și apostazia contemporană…

„În afara Bisericii nu există mântuire” – declara, in urma cu multa vreme, Sf. Mc. Ciprian al Cartaginei

Mergand prin multe biserici si stand de vorba cu diferiti parinti slujitori, toti imi spun sau imi atrag atentia ca, pe zi ce trece, frecventa, participarea oanenilor la Biserica este tot mai scazuta!

De ce?!…

Care ar fi cauza ori motivul acestei absente, intreb eu?!…

Si, sfintitii slujitori imi invoca si evoca multe si deferite cauze ori motive, plecand de la cele de natura moral – spirituala, continuand cu cele de natura educationala, culturala, intelectuala, ideologica, apoi, mergand mai departe la cele de natura social – demografica si material – economica si, asa mai departe, lista scuzelor sau pretextelor poate continua!…

Da, toate aceste „argumente” si, probabil, inca, multe altele, pot „justifica”, oarecum, neparticiparea multora dintre noi la sfintele slujbe ale Bisericii, dar, dincolo de toate acestea, practic, se (re)simte tot mai acut influenta nefasta a secularizarii, cu toate ramificatiile ori derivatele ei (consumerismul, curentele neoideologice de tot felul, laicizarea, globalizarea, digitalizarea, migratia etc.), altfel spus, ne aflam in fata fenomenului indepartarii si instrainarii, reale, de Dumnezeu!…

Foarte trist insa, din pacate, extrem de adevarat!…

Altfel spus, riscam sa ne transformam, incet dar sigur, in niste apostati contemporani!…

Cam dura sau radicala aprecierea insa, eu, unul, mi-o asum!…

De aceea, in randurile urmatoare, permiteti-mi sa va prezint, pe scurt, acest fenomen ori flagel spiritual!…

Apostazia contemporană…

In vechime apostatii erau cei care, fie renegau credinta, asta, în materie spirituala, fie organizau sau participau la diferite rebeliunii, răscoale ori mișcări sociale!…

Astăzi apostatii constituie gruparea ideologiilor de serviciu care pun în discuție și în dezbatere Biserica, cu tot ce face ori nu face ea, în speța, cu tot ce oficiază ori comit slujitorii acesteia, neînțelegând ori, făcându-se ca nu știu ca, din perspectiva eclesioligica, Biserica suntem, formam si alcatuim, noi, toți, cei botezați în numele Preasfintei Treimi!…

Si, da, în viziunea acestor lideri de opinie atoatestiutori, Biserica este, invariabil, de vina, pentru tot și pentru toate, altfel spus, și pentru cum este vremea și pentru cum sunt vremurile, și pentru ce avem sau ca, avem dar și pentru ce nu avem, nu putem ori nu vrem, da, pentru tot, mai bun „țap ispășitor” nici ca nu s-ar putea găsi, altul, potrivit viziunii „marilor aleși si intelepti” ai lumii acesteia, care, știu, și cum sa facem un botez ori cum sa nu-l (mai) facem, și cum sa impartasim credincioșii și, tot asa, mai departe, și ce sa faca un episcop, un preot ori ba și, mai ales, ce trebuie sa facă liderii religioși, între care, la loc de frunte, este Părintele Patriarh și, mai cu seama, ce sa nu facă!…

Într-un cuvânt, ce sa mai, nu le scăpa nimic din cele ale Bisericii, supusa, astfel, unei monitorizări și analize, realizate cu mult zel, sârg, devotament si, chiar, convingere, de către toți acești vectori de idei, de aprecieri și de opinii!…

Desigur, din punct de vedere duhovnicesc, primim, acceptam, orice observatie, critica, sugestie sau recomandare, dacă-i vorba, chiar și (un) reproș, ca fiind un bun și veritabil prilej de smerire, trezire, îndreptare, resetare și revenire, a noastră, a tuturor, abordând toată aceasta situație ca fiind lăsată ori ingaduita de Dumnezeu, cum spuneam, spre folosul și zidirea noastra spirituala insa, de aici și pana a fi Biserica, ținta oricărui atac, calomnii și acuzații, este, totuși, cale lunga!…

Cu alte cuvinte, da, înțelegem ca, și Biserica, alături de întreaga societate se afla în fata unor noi și diverse provocări insa, rog, totusi, respectuos, sa nu fie forțată nota, atunci și acolo unde chiar nu este cazul!…

In alta ordine de idei, ar fi bine sa înțelegem ca, aceasta instituție divino – umana, împlinește, neincetat și neintrerupt, toate învățăturile divine și rânduielile dumnezeiești, din motivul, cu scopul și spre folosul și câștigul întregii comunități omenești, adică, spre binele întregii umanități, altminteri, mai bine, mai complet și mai eficient decât orice alta instituție, fără, doamne ferește, a exclude, discrimina ori relativiza, importanta sau contribuția vreuneia dintre ele, dimpotrivă!…

Prin urmare, stimați ideologi și apostati, pe care va deranjează ori va incomodează, permanent, prezenta, implicarea ori valoarea Bisericii, a cultelor și a vieții religioase în societatea noastra contemporana, va rog sa, fiți mai atenți cu „pianul pe scări”, chiar dacă v-ați făcut din aceasta activitate de denigrare un mod de a fi, de a evolua ori de a trai!…

Si, inca ceva, va rog frumos sa nu fiți ipocriți, adică, sa nu umblați cu „cioara vopsita”, cu „ocaua, și mare și mica” după bate ori sufla vantul ci, mai bine, incercati sa vedeți adevăratul loc și rost al Bisericii, aici, printre noi toti, pe acest pământ, de unde ea ne ajuta sa mergem, sa ajungem în cer, dacă, bineînțeles, dorim acest lucru iar dacă nu, măcar sa nu-i incurcam adică, sa-i lasam pe cei care își doresc, cu adevărat, acest lucru!…

Si, încă ceva, haideti sa nu uitam ca, mulți, de-a lungul istoriei și de-a latul pământului, au „comentat”, „dezbătut”, „discutat” ori contestat activitățile și acțiunile Bisericii și, iată, acum, unde sunt toți aceștia?!…

In schimb, vedem, observam si constatam ca, Biserica este tot la locul ei, neschimbata, nemodificata, eventual, puțin, uneori, obosita, de atâta „corectitudine politica”, „studiu sociologic”, „studiu de caz” ori analiza de orice fel și, mai ales, poate puțin, consternata și indignata de modul de gândire a multora dintre noi, altfel, fiii ei și membrii unei comunități eminamente ori majoritar creștină!…

Poate ca, da, se afla, astăzi, și în fata unei confuzii, potrivit căreia, religia și viata spirituala sunt tratate drept orice altceva numai ceea ce trebuie ori sunt ele, în fapt, nu!…

Dar, în pofida tuturor acestor neajunsuri, apostazia este un fenomen, care, dincolo de oricât de perfid, pervers, manipulator, abil, violent ori agresiv ar fi, de afla, și el, în fata eroziunii, instabilității și vremelnicei acestei lumi căci, da, într-adevăr, „oricine va scoate sabia de sabie va pieri!”

Aviz amatorilor care, „ochi au și nu vad, urechi au și nu aud”!…

Si, încă ceva: Întemeietorul Bisericii ne-a asigurat că,

„Biserica este cetatea pe care nici porțile iadului nu o vor birui” și, tot El, ne-a atenționat si avertizat ca, „cerul și pământul vor trece dar, Cuvintele Mele nu vor trece!”…

 

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – A fi teolog și mărturisitor astăzi…