ADRIANA TÎRNOVEANU – Moșii de Vară

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Moșii de Vară

Peste inima sortirii am pus plânsul meu de rouă,
așezat-am în gardul vieții iasomie și trei frunze,
sub sprânceana dintre vise mi s-au decojit vreo două
amintiri nepământene, pământene doar pe buze

când, rostite, ard în flăcări, mistuind și trei suspine,
pe băncuța de la poartă legeni iar îndepărtări,
prinzi în păr o urmă vie și miros de nemurire,
când icoanele din suflet îți zvâcnesc a adevăr.

Pui în coș câteva mere, un colac, și vin, și mirul
din trecutele parfumuri ce te năpădesc din nou,
iar în grâul fiert în tihnă să poți pomeni din viul,
ce îl porți încă în tine, adunat din neamul tău.

Se sfințesc bucate plânse și fântâna de la poartă,
rostuiești, cum știi mai bine, deși tot te-ar dojeni
ochi blajini ce par aievea, care încă te mai poartă
într-un gest aidoma, parcă, și te-or face a zâmbi.

Iar prin mărul care-mparte, cu covrigul, îmbucătura,
tu te simți, din nou, micuță, pe băncuța de la gard,
ești cu inima-mpăcată, iar cu dreapta ta de mână
îți faci cruce a pomenire și te simți în brațe luat!

                                                            Adriana Tîrnoveanu

Azi, în satul meu, oamenii fac rugăciune și au dus bucate întru pomenirea celor plecați dintre noi. În general, se face orez cu lapte si se împart cirese. Ma vad în odăița cu tavan albastru, așteptând poarta sa se deschida cu ,,de’mpărțeală”, însă mai bine împart eu gând curat de veșnică pomenire!