Chiar dacă noi, fetele, suntem atașate mai mult față de tații noștri, educația totuși o oferă mai mult mama. Ea este cea care ne veghează toată copilăria și nu doarme nopțile din cauza nenumăratelor sale griji.

Îmi amintesc că, atunci când eram mică și mi se întâmpla să sparg vreun bibelou, tata mă mângâia pe cap și-mi zicea: ,,Las’ că o să cumpărăm altul”. Mama însă mă certa, rugându-mă să fiu mai atentă. Tot ea îmi dădea tot felul de sarcini, așa că imediat ce ajungeam de la școală acasă, știam tot ce am de făcut. Și probabil că datorită acelor reguli bine stabilite mi s-a format cumva și caracterul.

Anii au trecut și multe lucruri, pe care nu le-am înțeles atunci când eram la vârsta nepriceperii, le-am conștientizat când am devenit și eu la rândul meu mamă. Dragostea necondiționată și grija pe care le-o port copiilor mei m-au făcut să văd viața prin ochii mamei mele. Una care uneori mă trezește în toiul nopții și mă întreabă dacă sunt bine, sănătoasă și nu mi s-a întâmplat nimic.

Astăzi, când nu-l mai am pe tata, mama îmi face sufletul să râdă. Ea îmi este bucuria care-mi face inima să fie mai liniștită. Vorbele ei mă încurajează și mă ajută să nu cedez în fața clipelor grele.

Îți mulțumesc, mamă, că ești!

La mulți ani!