Ţara mea de dincolo de Prut

« Nicolae Dabija – Un Om, un Ideal, o Românie reîntregită! »

Ţara mea de dincolo de Prut

Ţara mea de dincolo de Prut,

Mi s-a dat poruncă să te uit,

Să te şterg din minte c-un burete,

Patria mea pusă la perete.

Şi, ca-n anii noştri cei mai trişti,

Iar să mă prefac că nu exişti,

Iar să mă prefac că nu pot plânge

Şi că alta-i ruda mea de sânge.

Ţara mea de dincolo de Prut,

Numai lacrima dacă-ţi mai este scut,

Numai dorul te mai apără de rele,

Ţară tristă-a Pruturilor mele.

Mi se-ngăduie şi-acum, ca mai-nainte,

Să bocesc cu câteva cuvinte.

Trec pe stradă, necăjit, şi-mi zic:

Of, mai bine mut – decât peltic!

Iarăşi, cărţile gândite de străbuni

Mi se zice c-ar fi pline de minciuni

Şi că viitorul meu a şi trecut,

Ţara mea de dincolo de Prut.

Ţara mea de dincolo de Prut,

Am să-ncerc, dacă-am să pot, să uit;

Şi, cum scriu la carte-naintaşii,

Am să încerc ca să-mi iubesc vrăjmaşii.

Dară dincolo de moarte, ţară-a mea,

Nu mă părăsi, nu mă lăsa –

Când chema-mă-va la Dânsul, Dumnezeu,

Te implor să spui că sunt al tău.

Ţara mea de dincolo de Prut,

Mi s-a dat poruncă să te uit.

…Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu,

Uite-mă pre mine Dumnezeu!