Toate greutățile zilelor pe care astăzi fiecare din noi le trăim, au în comun o singură realitate: în acest moment falimentul moralității, al demnității și al calității umane s-a desăvârșit la scară națională, și acest lucru nu trebuie să fie un secret pentru nimeni.

Numai că de aici încep problemele întrucât prostia care a fost acceptată și chiar încurajată de mulți dintre noi, a venit și a ocupat totul, ne-a cucerit și se pare că în prezent ne-a paralizat orice reacție.

Suntem sub ocupația cea mai odioasă care a existat vreodată, respectiv sub dominația prostiei și a proștilor, dar acceptăm să coabităm cu acestea, nu ne retragem în munți și nu a apărut sau nu dă semne că funcționează nicio mișcare de rezistență.

Falimentul intelectual al multor români nu ne obligă la niciun gest de onoare. În mod odios, majoritatea celor care evită cercurile proștilor, încearcă să se adapteze la noua situație existentă, dar nu pentru că am fi deranjați de această situație neconformă, cum zicea Darwin, ci pentru că preferăm să NE APLECĂM CU UMILINȚĂ în fața proștilor și a prostiei, în loc SĂ LOVIM NECRUȚĂTOR ÎN PROȘTI ȘI PROSTIE, iar dacă nu suntem în stare de așa ceva să PLECĂM ÎN ALTE LOCURI PENTRU A NU NE CONTAMINA IREVERSIBIL ȘI NOI.

Pe de altă parte, bâlciul este mult mai mare întrucât prostia a atins masa critică, iar astăzi în România prostul este norma de conduită și eticheta sau soluția unei bune și confortabile existențe.

Pentru toți proștii, aproape totul s-a simplificat așa de mult, încât deșteptul nu mai poate fi sesizat, nu-l mai poți pune în valoare, el este sacrificat la nivel de sistem.

Sunt atât de mulți idioți încât, dacă am mai ține la inteligență, la sârguință și la lucrul bine făcut, ar trebui să închidem jumătate din sistem: primării, parlamente, guverne, instituții publice și private.

Ar trebui să afișăm pe biroul primului-ministru: Închis pe motiv de prostie, revenim când găsim pe cineva care să fie vrednic.

Ar trebui să trimitem acasă demnitari, funcționari, profesori, medici, polițiști și preoți. Pentru singurul delict îndreptat împotriva universului pe care nicio lege lumească nu l-a pedepsit vreodată: PROSTIA.

Ne-am imaginat până acum că viața sancționează prostiile, acum însă cred că e cazul să luăm notă de noua noastră realitate, unde proștii cred că au învins totul, inclusiv viața.

Vorba spumosului profesor Grigore Moisil: „Legea nu interzice nimănui să fie imbecil!”