GEORGE V. GRIGORE – Geto-Dacii învingători de pe Arcul lui Galeriu din Salonic

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Geto-Dacii învingători de pe Arcul lui Galeriu din Salonic (Grecia), construit la sfârșitul secolului al III-lea.

Dacă ni se spune că Monumentul de la Adamclisi și Columna lui Traian sunt mărturii în piatră ale pierderii unor bătălii sau războaie de către geto-daci, există și un monument ce celebrează o victorie a acestei armate: Arcul de triumf al lui Galeriu din Salonic (Grecia). În vara anului 2014 am vizitat Salonicul, spre a admira unicele monumente de aici.

Turiștii români care trec prin Salonic (Grecia) și văd un monumental Arc de Triumf tocit de vremi și vremuri, o ciudată biserică rotundă și ruinele unui mare palat imperial, în cele mai multe cazuri nu le cunosc taina și istoria. Toate acestea sunt legate de existența împăratului roman cu origini geto-dacice Galeriu, cel care NU a uitat când a ajuns pe tronul imperial cine este cu adevărat și de unde a plecat pe lungul drum al vieții.

Împăratul Galeriu, fost Cezar în perioada 293-305 și Augustus între anii 305-311, a comandat construcția acestor două structuri (Arcul și Rotonda) ca elemente ale unui ansamblu arhitectural imperial, legat de palatul său din Salonic, lângă care se afla și un mare hipodrom. Aceste trei structuri monumentale au fost conectate printr-un drum care trecea prin arc și care se încrucișa cu drumului principal al orașului.

arcul lui galerius 1

Magnificul monument a fost construit în perioada 298-299 d. Hr. și dedicat în 303-304 d.Hr., pentru a sărbători victoria tetrarhului Galerius asupra uriașei armate a perșilor sasanizi și capturarea căpeteniei lor, Ctesifon, în 297-298.

Interesant este faptul că pe Arcul de Triumf, în unele din scenele sculptate pe pilaștrii, soldații care îl însoțesc pe împăratul Galerius poartă steaguri dacice în formă de balaur.

În 303-304 Senatul Romei dedică monumentul de care vorbeam pentru a glorifica victoria cezarului Galeriu împotriva perșilor din 297-298, în care corpul de armată de bază a fost format din compatrioții săi daci, luptători neînfricaţi şi posesori de arme redutabile. Metopele monumentului îi arată pe daci ca factor decisiv al victoriei, fapt recunoscut de toţi istoricii, începând cu danezul K.F. Kinch, autorul lucrării L’Arc de Triomphe de Thessalonique (Paris, 1890), piatră unghiulară pentru toţi ceilalţi istorici care au tratat subiectul. (Victor Stancu, L’Arc de Triomphe de Galere a Salonique et ses metopes representents des troupes des Daces, 1982).

Apariția acestor daci sculptați în marmură la anul 300 este o dovadă în plus a existenței, încă, a poporului dac și a corpului de armată dac, ce putea face față unor asemenea încercări imperiale majore. Manualele de istorie din școlile românești nu pomenesc nimic despre acestea toate.

Prima metopă reprezintă atacul cavaleriei dace în bătălia din ţara kurzilor. În fruntea cavaleriei se afla Cezarul însuşi. De altfel, dacii sunt prezenţi în toate bătăliile importante, în prima linie, dragonul dacic apărând totdeauna înaintea însemnelor legiunilor romane, absente complet din multe alte scene de bătălie. Ca un semn de continuitate, putem să menționăm Codexul Rohonczi care vorbește despre o țară, o armată și o religie a Blackilor – Vlahilor la anul 1100.

Să privim încă o dată către monumentalul Arc de Triumf aflat pe Calea Egnatia din Salonic. Profesorul emerit Niels Hannestad afirma în lucrarea sa „Monumente publice ale artei romane”(București, Editura Meridiane, 1989; traducere Mihai Gramatopol), că „…cel mai important dintre monumentele tetrarhice care s-au păstrat, este Arcul lui Galerius de la Salonic, orașul de reședință al împăratului”.

arcul lui galerius 3

Dacă cunoscuta Columnă a lui Traian de la Roma și Tropheumul Traiani din Dobrogea erau considerate monumente ale înfrângerii poporului geto-dac de către romani, acest monumental Arc de Triumf din Salonic rămâne peste veacuri ca un însemn major al triumfului romano-geto-dac. Deși unii cercetători nu au dorit să cunoască acest magnific edificiu, el se impune totuși prin însăși existența sa. Fiind una dintre construcțiile reprezentative ale lui Galeriu, care s-a conservat în proporţie de aproximativ 50% până în zilele noastre, Arcul de Triumf din Salonic, unul dintre centrele culturale religioase și politice ale traco-geților de peste 2500 de ani, stă în soarele amiezii și domină orașul.

Și acum în regiune se mai păstrează urme ale limbii, portului și obiceiurilor urmașilor vechilor traco-daco-geți, descendenți ai pelasgilor vechi, cei dintâi locuitori ai zonei. Câteva zeci de mii sau sute de mii de vorbitori de aromână și megleno-română încă își mai duc traiul prin văile și pe piscurile munților din apropiere, ca urmași vașnici ai Geților primordiali, nerecunoscuți de concetățenii greci și neajutați de România. Grecia – țară membru a UE, cunoscută ca locul unde a apărut pentru prima dată oficial democrația în antichitate și întâiul stat ortodox declarat oficial – prin însăși constituția sa, impune faptul că nu pot exista și alte neamuri, ci doar greci, pe teritoriul său. Desigur, alta era situația acum 1700 de ani, când la conducerea Imperiului Roman, deci a lumii de atunci, se aflau și strămoșii noștri traco-geto-daci. Acum, chiar dacă participăm la conducerea Europei bruxelleze, doar facem act de prezență… și de reverență!

Autor: Conf. univ. dr. George V. Grigore

Sursa: Claudia Pop-Silaghi

REDACTIA
Ultimele postari ale lui REDACTIA (vezi toate)