Asta-s eu și-s temătoare!

Umblu-n Cer; umblu prin lume; strecor vieții niște spaime-mbrăcate-n alte haine, deși vechi par toate-n mine și mă-ncumet a reține că, prin încercări de gând, nu mai ară niciun plug, nu mai bate nicio ploaie care-ar da rodul de mâine, vai și-amar de-a noastră pâine!, deși mulți ar crede iară că-n istorii noi prefac temeri vechi-n vârf de ac ce n-or coase nicio rană descusută de-nțeles; de-asta eu aleg din mers să mă sui pe-o dimineață-nvrajbită de-un vis mut, să o scutur, s-alung orice ajunge a-ntristare, de pe cine știe unde, cât să aibă unde ascunde ropot viu de blând belșug, crucea timpului cerut.

Doar din nodul nostru ros, de am scoate pași de ceară să topim, într-o-nvoială, capete de vieți ce-au prins timpu-n părul lor cel nins, nu-i așa că s-ar lungi ziua zilelor în care, c-un semn de întrebare, ai lăsa să vină clipe, mari, uimite și flămânde, care-ar face să rodească orice ființă omenească?

Deși nu știu cum ar drege, câte patimi or să lege, câtă frunză or să vândă să mai cumpere o grindă care, așezată-n noi, ar susține, fără glumă, Cerul Cerului pe-un umăr aplecat de-atâtea duceri.

Îmi așez și eu pe spate împărțelile din fapte, însă până când le-adun, mai trag timpului un fum, în miros de-amar cireașă…. nici afară, nici în casă, nici murdar, dar nici curat, în fereastră așezat, mă scufund cerând doar sare să dau gust, așa cum vreau, vieții mele-ncurcate, să trăiesc pe apucate vremurile care bat toaca omului plecat dup-o toamnă-mbelșugată.

Tu i-ai dat rachiu cândva și i-ai pus adresa-n palme:

-Uite, unde stânca doarme lâng-o streașină cam șuie, unde numai mierla suie, să faci bine să revii, când te scuturi din beții și să nu ne iei de noi, vechi suntem și cu griji moi; bate tare-n tot ce prinzi și mai pune niște grinzi peste umerii plăpânzi; pune-i drept și nu prea uzi și te fă că iei, din curte, zgura vorbelor mărunte! Deci ce zici? Mai batem palma?

Ea tăcu. Își luase haina și, mahmură cum era, a trecut de poarta mea.

Dar nu-i bai, că vine ea! O aduc în gând cu rost; îl cunoaște, c-a mai fost!

O astept să pună tihnă și la mine în grădină, s-arate-n Crucea Vieții că-n toamne rodesc poeții!

Sa aveți o zi de sărbătoare minunata, iar Crucea Vieții voastre sa fie ușor de dus. Va iubesc!