Trece o nălucă prin munți,
pe poteci umbroase,
prin codri cărunți,
pe poduri de oase.
Lupii nu o schiaună,
urșii nu o mormăie,
râșii nu o miaună,
corbii nu o corbăie.
Pe unde trece
lasă broboane de mir amar.
Norodul de umbre îi face loc,
flăcări din piatră răsar.
Cu capul în mâinile dalbe
Sânt-Ion bâjbâie prin frunza rară,
cu sânge botează smirdari,
carnea îi picură ca o ceară.

Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Ezoterism geto-dacic și datini românești: Sânta Mărie Mare