Libertatea de a fi român este sfântă.

Salut sub semnul luptei identitare românești, Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, condusă de Dan Ciprian Grăjdeanu.

Ne reîntâlnim în cele mai grele tranșee. Frăția Ortodoxă va veni la Cluj-Napoca alături de Calea Neamului și Societatea Avram Iancu pentru ,,a pune pumnul în pieptul furtunii” ce bate spre Transilvania.

Dan a fost unul dintre puținii lideri ai organizațiilor naționaliste care si-a exprimat solidaritatea cu gestul nostru de la Tușnad, unde am avut ”îndrăzneala” ca din mijlocul miilor de maghiari adunați acolo, să-i arătăm primului ministru al Ungariei, printr-un înscris, că ,,Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc”.

Dan Grăjdeanu ne-a luat apărarea în condițiile în care relațiile dintre noi erau ”înghețate”. A reacționat ca român și ca lider adevărat de organizație naționalistă în fața gestului incalificabil al premierului Ungariei de a-i jigni într-un mod grosolan, dându-și astfel arama pe fața, pe cinci români care nu au făcut altceva, decât să afișeze un mesaj ce exprima un adevăr incontestabil, fără să huiduie, fără să fie violenți, fără să riposteze la violența verbală sau fizică a celor ce ne înconjurau. Alți lideri de opinie sau de asociații ne-au acuzat pentru această manifestare, solidarizându-se chiar cu Viktor Orban. Alții lideri au tăcut pur si simplu, fapta premierului Ungariei fiind probabil considerată de ei nesemnificativă, nefiind mare lucru ca niște români să fie comparați de seful unui stat străin care își exercită conceptul de co-suveranitate în România, cu niste drogați de pe podurile din Budapesta, pe care miliția maghiară ii pune la punct, “politicos”, bineînțeles.

Frăția Ortodoxă a luat atitudine față de obrăznicia lui Viktor Orban. Nu a tăcut, nu le-a răbdat inima lor de români. Le mulțumesc din adâncul sufletului pentru asta. La puțin timp după Tusnad l-am si sunat pe liderul Frăției în acest sens. Cu acest prilej, am decis împreună, în mod firesc, să fim din nou umăr lângă umăr, adresându-i invitația, chemarea frățească, de a veni la Cluj-Napoca pe 28 august. Cam așa se ”întâmplă” lucrurile, vechile ”cete” se reîntâlnesc pe drumurile bătăliilor. Vechile cete călite în luptă, gustând din pocale amare de trădări sau din asalturi pierdute, dar și din glorie si victorie, învață împreună unirea batalioanelor române care trec din nou și din nou Carpații pentru un Pământ Sfânt, cel al Transilvaniei.

Comemorarea martirilor, eroilor, a celor peste cinci sute de mii de români care au avut de suferit în timpul Dictatului de la Viena este o lecție deschisă de istorie ce trebuie ținută pentru a închide definitiv o pagină tragică de istorie ce se vrea a fi repetată. Nu ne ținem de bocete și nici nu ne jeluim, ci ridicăm un steag de luptă, de rezistență până la capăt, în fața noilor sau vechilor imperii, atât împotriva unui globalism care ne șterge identitatea cât și în fața Ungariei, care la fel ca în 1918-1919, imediat după Marea Unire, se aliază cu Moscova împotriva României. Strategia lui Viktor Orban este aceeasi ca a lui Bela Kun, astăzi Orban, făcând însă un pas în plus, extrem de inteligent, folosind paradigma conservatoare pentru a ”anihila” prin captarea simpatiei, anumite capacități, energii românești, în demersul său extrem de bine calculat de obținere a controlului pe toate palierele asupra Transilvaniei. Este un război mai mult sau mai puțin silențios, deosebit de periculos, fiind ”camuflat”, devoalat totuși cu diferite ocazii.

Pentru cine nu uită, pentru cine nu tace, pentru cine nu trădează:

Aceea că, ortodoxia ai iubit”.

Un Ideal dă naștere unui stat, iar acesta este puternic în măsura păstrării lui, căci niciodată nu a fost invers, niciodată un stat nu a generat un Ideal.

Libertatea de a fi român este sfântă.