Interviu mai puțin convențional – 45 de ani…

București – 08 iulie 2022, interviu realizat de Ionela Năstase pentru Revista Armonii Culturale.

– Domnule Stelian Gomboș, cine sunteți dumneavoastră?

– Un om, pur și simplu, care a ajuns la vârsta, binecuvântată, de 45 de ani!…

– Sunteți recunoscător cuiva pentru acest lucru?

– Oooo, da!…

– Cui?

– Multora, în primul rând lui Dumnezeu, părinților, mamei, soției, neamurilor, rudeniilor, prietenilor, colegilor și tuturor mentorilor, îndrumătorilor și formatorilor mei!…

– Cum vă simțiți la 45 de ani, cum vedeți lumea și viața, la 45 de ani?

– Așa, ca la 45 de ani (râde)!…

– Aveți împliniri, bucurii ori satisfacții, până la această vârstă?

– Bineînțeles, ca orice om!…

– Dar, regrete, neîmpliniri?

– Da, din păcate da, iarăși, ca oricare dintre noi, important este, totuși, balanța, adică, în ce parte atârnă balanța mai mult sau mai tare!…

– Puteți exemplifica, atât la una cât și la cealaltă?

– Pot dar, nu vreau, mai bine nu, însă, vă rog frumos să nu vă supărați pe mine!…

– Bine, am înțeles, este în regulă, în schimb, puteți să-mi spuneți care, dintre studiile realizate, le-ați urmat din vocație?…

– Evident, cele teologice!…

– În acest context, multă lume spune că, v-ar fi venit foarte bine statutul de preot, chiar așa, ați fi dorit să fiți preot?

– Da, bineînțeles că da!…

– Și, dacă tot doriți acest lucru, de ce nu sunteți?

– Probabil, ori nu am insistat eu suficient ori nu sunt vrednic de așa ceva, mă gândesc că poate nu vrea Hristos acest lucru!…

– Să înțeleg că ați făcut demersuri în acest sens și că au fost sortite eșecului?

– Întocmai!…

– Dar, ce s-a întâmplat, unde v-ați poticnit, de fapt?…

– Permiteți-mi să nu (mai) dezvolt acest subiect, altminteri unul extrem de sensibil!…

Apropo, vedeți acesta este unul dintre marile mele regrete: că nu sunt preot dar, în sfârșit, mila lui Dumnezeu în toate!…

– Ce admirați, ce apreciați cel mai mult la un om?

– Onoarea, sinceritatea, onestitatea, demnitatea, bunătatea și omenitatea (n.mea: omenia), eleganța, discreția, bunul simț, politețea și noblețea!…

– Ce detestați la un om?

– Ipocrizia, fățărnicia, viclenia, superficialitatea, lașitatea, trădarea, răutatea, micimea sufletească, comportamentul bizar, ignoranța și aroganța!…

Sunt cam exigent, nu-i așa?… (zâmbește)

– Care credeți că este ori că sunt greșelile cele mai mari ori mai grele comise de către un om?

– Offf, sunt foarte multe, păcate și greșeli, comise, fie împotriva lui Dumnezeu fie împotriva fratelui său precum și împotriva lui chiar!…

– Aș vrea câteva exemple dacă se poate!

– Nici nu știu cu ce să încep: oricum, orice greșeală comisă cu premeditare poate deveni una extrem de dureroasă și, de păcătoasă!…

Bunăoară, să nedreptățești ori să necinstești pe cineva, altfel spus, să-i strici bunul nume, să-i murdărești ori să-i terfelești imaginea; apoi, să mâhnești pe cineva, să-l lași plângând, întristat sau îndurerat, adică, să apună soarele peste mânia ta și mâhnirea lui, să nu se poată nici odihni din acest motiv; să amăgești, să dezamăgești pe cineva; să-l trădezi ori să-l prăduiești pe semenul tău, să persiflezi ori să ironizezi pe aproapele tău și, multe, multe altele!…

– Cum trebuie să fie ori să reacționeze un om?

– Depinde de mai mulți factori: de stare, de condiții, de împrejurări, de situație etc!…

În orice caz, să fie prezent, asumat și inspirat, atunci și acolo când și unde situația respectivă o cere, altfel spus, mie unuia, îmi plac oamenii inspirați, prompți, punctuali și paroliști, temerari și curajoși, aflați în stare de veghe, de trezvie, cu alte cuvinte, aflați pe fază nu defazați, debusolați ori dezorientați!…

– Ce sentiment ori stare sufletească vă poate încerca ori afecta foarte tare?

– Sentimentul inutilității, pentru mine, personal, este, poate fi unul extrem de nociv, de, distructiv!…

– În altă ordine de idei, cum vedeți mersul lumii, starea lucrurilor, astăzi?

– Din nefericire, nu bună, fără să fiu pesimist ori patetic ci, numai, realist dar, îmi pun toată încrederea în mila, dragostea, bunătatea și purtarea de grijă, iubitoare și proniatoare, al lui Dumnezeu, căci, până la urmă, rămânem, doar, la mâna și la mila lui Dumnezeu!…

– Va să zică, ce vă neliniștește, astăzi, cel mai mult?

– În plan social, de pildă, instabilitatea, nesiguranța și incertitudinea!…

– Ce iubiți, cel mai mult, la poporul nostru, la țara noastră?…

– Între și printre multe altele, admir sau apreciez foarte mult capacitatea lui de a empatiza cu cel aflat în momente grele, delicate sau dificile!…

– Și ce anume descalificați la neamul nostru?

– Lipsa lui de coerență, de consecvență, de unitate, determinare și demnitate, altfel spus, dezbinarea colectivă!…

– Vă este dor de cineva și, dacă da, de cine anume?

– Da, distinsă doamnă și, încă, de mulți, de foarte mulți așa că, nici nu am cum să-i nominalizez, aici și acum, însă îi am și îi port pe toți, permanent, în taina inimii mele!…

– Ce planuri, aveți în continuare, ce proiecte de viitor aveți?

– Vedem, vorbim, la locul și la momentul potrivit!…

– Da, secretos mai sunteți!…

– De, ce să facem, fiecare cu viciile și cu păcatele lui!…

– Nu știți că, noi, femeile, suntem curioase?…

– Mai grav este atunci când deveniți și furioase!… (râde)

– Dacă v-ați mai naște odată, ce ați dori să deveniți?

– Preot, desigur!…

– Dacă v-ați întâlni, pe stradă, cu micuțul Stelian, cel care, la trei anișori cânta la muzicuță, ce i-ați spune, ce l-ați sfătui sau îndemna?

– Să fie, în viață, mai curajos, mai perseverent, mai tenace și, să-și gestioneze mult mai bine slăbiciunile personale!…

– Cam categoric îndemnul, nu credeți?

– Păi, ar fi, așa, sincer, ca între noi, bărbații, altfel spus, unul ca de la bărbat la bărbat!…

– Unde vă place să mergeți, să călătoriți ori să vizitați cel mai mult?

– În Sfântul Munte Athos!…

– Și, în țară?

– Într-o poiană sau stână, unde să fie oi, câini, cai, vaci, precum și oameni frumoși și sănătoși, așa cum sunt, în general, păstorii!…

– În încheiere, aș vrea să vă (mai) întreb: care credeți că este momentul culminant sau, mai bine zis, deznodământul vieții unui om?

– Atunci, când apare în viața lui convertirea, resetarea, reinventarea sau restartarea sa, adică, acel „punct și de la capăt”!…

– Dumneavoastră ați trecut pe acolo?

– Încă mai trec!…

– Și, o ultimă întrebare: care este recomandarea sau îndemnul ce vă stăruie cel mai mult în minte?

– „Să fii om bun!” rostit de bunica mea Ana!…

Și, care mi-a rămas, neîncetat, nu atât în minte cât, mai ales, în inimă!…

– Domnule Gomboș, vă mulțumesc pentru acest dialog, ușor neconvențional, realizat la o cafea tare bună, urându-vă, încă odată, la mulți ani!…

– Cu mult drag, vă mulțumesc din suflet, stimată doamnă, da, chiar așa, măcar cafeaua să fi fost de toată isprava!… (zâmbește)

– Și dialogul, evident!…

Mai cu seamă, întrebările și compania dumneavoastră!… (râde)

București – 08 iulie 2022, interviu realizat de Ionela Năstase pentru Revista Armonii Culturale.

Autor: Dr. Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist, steliangombos.wordpress.com