Povestea cu distribuirea pastilelor de iod trebuie lămurită, că e prea bâlbâită. Întrebați medicii din 1986 cum au acționat după Cernobîl!
Ați trăit momentul Cernobîl 1986? Unde sunt medicii care au acționat atunci? De ce ei, care au fost la acea vreme în sistem, având 30-35-40 de ani și care trăiesc, nu sunt întrebați cum au acționat în mai 1986, cum au împărțit ei populației pastila de iod? Să spună medicii pensionari, unii din ei somități astăzi, ce efecte au constatat, mai ales că românii au ajuns să primească „pastila-minune” la 5-6 zile de la trecerea norului radioactiv pe deasupra României!
Noi, cei care aveam în 1986 vârsta de 22, 25 sau 30 de ani ne amintim fiecare prin ce am trecut, ce ne-a spus medicul care ne-a dat pastila, medicul pediatrul al copilului sau cel la care ne tratam în mod obișnuit.
S-a luat decizia ca fiecare român să primească, de săptămâna viitoare, doza de iodură, dar pe care să o păstreze în casă până se va anunța de către autoritățile medicale că e momentul să o ia. La slaba comunicare, mediatizare și la panica ușor de instalat în asemenea situații, nu există niciun fel de garanție că oamenii slab informați nu vor înghiți preventiv pastila primită gratuit.
Se agită din nou spiritele cu informații prăpăstioase despre ce se întâmplă în zona centralei nucleare de la Cernobîl. Iar românii sunt într-un anume fel instruiți să primească pastila de iod.
Luni dimineața, agențiile de presă au anunțat că au izbucnit noi incendii în zona centralei nucleare de la Cernobîl, ocupată de forţele ruse. Dar și că ucrainenilor le este imposibil să le stingă în totalitate fiindcă zona e controlată de ruși.
Veștile acestea au început să-i agite din nou pe români, care au vagi informații despre ce a urmat după explozia de la reactorul Cernobîl din 1986. Și nici autoritățile de azi nu le explică limpede ce s-a întâmplat atunci, cum, la cât timp de la incident și în ce cantitate au fost distribuite pastilele de iodură de potasiu.
Medici, reprezentanți ai administrației sau partidului comunist și români cu vârste între 58 și 65 de ani încă trăiesc și își amintesc cum s-a acționat atunci. Iar în arhivele Statisticii și Ministerului Sănătății sunt unele documente care arată consecințele avute asupra populației acel nefericit accident nuclear. Medicii pediatrii și cei din policlinicile de adulți sau din cabinetele medicale ale întreprinderilor puneau întrebări și consemnau în fișele pacienților starea acestora de după Cernobîl la un control lunar sau când aceștia se prezentau la cabinet din varii motive. Am trecut prin aceste lucruri, le știu bine.
Unde sunt acești oameni? De ce ei, care au fost la acea vreme în sistem, având 30-35-40 de ani și care trăiesc, nu sunt întrebați cum au acționat atunci, cum au împărțit ei populației pastila de iod? Să spună medicii pensionari, unii din ei somități astăzi, ce efecte au constatat, mai ales că românii au ajuns să primească „pastila-minune” la 5-6 zile de la trecerea norului radioactiv pe deasupra României!
Noi, cei care aveam în 1986 vârsta de 22, 25 sau 30 de ani ne amintim fiecare prin ce am trecut, ce ne-a spus medicul care ne-a dat pastila, medicul pediatrul al copilului sau cel la care ne tratam în mod obișnuit. La sate sau în orașele mici doza de iodură de potasiu s-a distribuit și prin primării. Ba s-a făcut chiar și speculă cu pastilele, ca s-o spunem pe-a dreaptă! S-au dat pe pile, iar unii români n-au apucat să o primească. Alții au înghițit și câte două, de teamă că o primiseră prea târziu. Ne amintim că, multe dintre femeile care erau gravide în 1986, cu sarcini mici ca evoluție, au născut copii cu malformații, că au crescut numărul cancerelor de tiroidă. Toate acestea și din cauza administrării târzie a iodurii de potasiu, dar și a refuzului guvernului ceaușist să aducă din import un alt medicament, eficient după atâta întârziere, așa cum au spus, după 1989, câțiva medici specialiști că au propus.
Alexandru Rafila, care mi s-a părut responsabil și profesionist în cam tot ce a făcut la Ministerul Sănătății, are acum 60 de ani. Iar în 1986 era în ultimul an de facultate la UMF „Carol Davila”. Este imposibil ca să nu-și amintească, măcar, în parte, cu ce ne-am confruntat atunci și ce măsuri s-au luat. De aceea mi-e greu să-i înteleg declarațiile și neclaritățile, care vin să completeze bâlbâiala altor reprezentanți ai sistemului sanitar. Sunt lucruri care sperie românii.
Ministrul Alexandru Rafila ne-a anunțat că va distribui 30 de milioane de pastile de iodură de potasiu, prin medicii de familie. Aceștia însă nu vor, spun că sunt prea încărcați cu sarcini și nu pot face față.
Și șeful Sănătății și alți medici ne-au anunțat că vor primi medicamentul doar copiii și populația de până la 40 de ani. Atunci pentru ce e nevoie să se distribuie 30 de milioane, când doza e de o pastilă, iar noi nu mai suntem în țară nici măcar 20 de milioane? Ce se întâmplă cu surplusul, care e uriaș?
S-a luat decizia ca fiecare român să primească, de săptămâna viitoare, doza de iodură, dar pe care să o păstreze în casă până se va anunța de către autoritățile medicale că e momentul să o ia. La slaba comunicare, mediatizare și la panica ușor de instalat în asemenea situații, nu există niciun fel de garanție că oamenii slab informați nu vor înghiți preventiv pastila primită gratuit.
Noi am înțeles de la domnul ministru că pastilele pe bază de iodură de potasiu trebuie păstrate în spaţii uscate, lipsite de lumină şi umiditate. Dar omul de la țară va ști, că el nu stă la televizor toată ziua și nici medici în comunitate pe care să-i întrebe nu prea are?
În cursul zilei de azi, marți 29 martie, la ora 13.00, ministrul Sănătății va susține o conferință de presă pe tema acestor distribuiri de pastile. Sper că va veni cu soluții noi, care să ne dea speranța unei rezolvări bune în cazul unui incident nuclear, să ne vorbească despre cum va fi modificată legislația pentru această situație.
Ca să închei într-o notă optimistă mi se pare că e bine să reiau o știre care ar fi trebuit repetată des măcar pe postul public de radio și pe televiziunea națională, ca să ajungă și în toate cătunele țării: Valorile de radioactivitate se mențin în limite normale la nivelul întregului teritoriu european, inclusiv în Ucraina, conform Centrului de Cercetări Comune (JRC) al Comisiei Europene – Monitorizarea Radioactivității de Mediu. Astfel, ca urmare a evaluărilor specialiștilor europeni, circulația aerului indică faptul că teritoriul României nu va fi afectat.
Editorial de SIMONA IONESCU, evz.ro
