Iisus și lumea, Lacrimă de Cer
E lumea mare și, de fapt, e mică;E cât o cămăruță-mpărțită, dar pe plus,Când spui ,,acasă”, viața din rele se ridică,În odaița aceea e lumea și Iisus.
Singurătatea tace. Dispare, îmblânzită,De sunt mai mulți-n casă, un loc tot o mai fiSă șadă lângă ea, să nu stea nevorbităCând cele de prin suflet încep a se foi.
E lumea așa și așa, știm toți, cu mic cu mare,Cărăm crucile noastre, cerșind un nu știu ce,Când Învierea Lui ne arată îndurare,Ne amintim că suntem doar lacrimă de Cer.
Iubirea dintre noi e o pasăre rănită,Se avântă cu putere, dar obosește-n trup,Dacă te uiți mai bine e acolo, răstignită,O vindecă-nc-o dată, cu spinii lui, Iisus.
Trădări de Iude avem; avem și rugăciune,Și lumea se adună s-albească amintiri,În Săptămâna Mare mai face o plecăciune,Să uite, mai apoi, de sfinți și de martiri.
Iisus le știe bine, din moartea hâdă învie,Iar lumea dă păcate la schimb c-o Bucurie.
Să așteptăm cuminți Invierea Domnului. Cu sănătate…
Autor: Adriana Tîrnoveanu
Citește și: ADRIANA TÎRNOVEANU – E Înaltă până la Cer Crucea Lor… Sunt Moșii de toamnă.
Sursa imagine: Pictura, Ada Badea
Ultimele postari ale lui ADRIANA TIRNOVEANU (vezi toate)
- ADRIANA TÎRNOVEANU – DEZLEGARE - 22 aprilie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Hristos a înviat! - 14 aprilie 2026
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Sălciuța tatei… - 5 aprilie 2026
