Pentru a putea deposeda această țară de resursa forestieră, de resursa agricolă, de resursa de aur și metale rare, de resursa de gaze și petrol, pentru a putea pune mâna pe toate resursele statului român, era mai întâi necesar să fie distrusă RESURSA SPIRITUALĂ a poporului român! Timp de 33 de ani de la momentul Decembrie 1989, România a fost în primul rând deposedată de resursa sa spirituală! Printr-un contract nescris dar asumat de toate cozile de topor cu aere de oameni de stat, resursa umană profundă a fost concesionată pe termen nelimitat unor grupări al căror interes este și a fost mereu acela de a NU lăsa acest popor să acționeze în acord cu propriul destin, cu propriul ghem de posibilități. Ne-a fost înstrăinată în primul rând esența noastră românească. O esență de o valoare inestimabilă din care nu mai primim de decenii nici măcar o nesemnificativă cotă-parte! Nici măcar o mică redevență de esență nu mai intră, de zeci de ani, în bugetul profund al firii noastre românești!

Nu au fost închise doar minele de cărbune. S-a pus lacăt în primul rând peste minele culturale și spirituale ale poporului român! Rezervele de înțelepciune și rezervele sufletești profunde ale românilor au fost ferecate. Totul pentru a împiedica această țară să-și împlinească menirea.

Pe cale de consecință, România mai are în prezent o singură șansă reală: DEȘTEPTAREA RESURSEI… SPIRITUALE! Pentru a putea redobândi controlul asupra resurselor statului, românii au nevoie mai întâi să preia din nou controlul asupra propriului Destin! Este necesară o trezire a resursei umane profunde românești – în sensul coagulării energiilor românești înspre un act creator național. E, dacă vreți, simbolul HOREI românești, al acelui „să dăm mână cu mână cei cu inima română”. NU în sensul unei înfrățiri abstracte utopice, ci în sensul unei reorientări a atenției colective. Dacă timp de zeci de ani ne-a unit doar programul de autodistrugere, realizat prin inserarea în mentalul colectiv a ideii că suntem cei mai leneși, cei mai corupți, cel mai slab pregătit popor, este necesar ca de aici înainte să ne unească idealul unei lumi pe care chiar noi, românii, am putea-o schimba în bine.

Pentru mine, este clar că România este o țară în mare măsură distrusă din punct de vedere UMAN. Putem să dublăm, triplăm sau chiar cvadruplăm bugetul național. Dacă nu dublăm, triplăm sau cvadruplăm și umanitatea noastră, atunci totul e în van!

Am primit de-a lungul ultimilor șapte ani, de când vorbesc şi acţionez în spaţiul public, foarte multe mesaje prin care mi s-a cerut să preiau conducerea – conducerea unui partid, conducerea ţării. Am candidat în 2016 la parlamentare şi, poate, o voi mai face. Dacă voi consiera că are rost… Am încercat să candidez la prezidenţiale în 2019 şi, poate, o voi mai face. Tot dacă voi considera că are rost… Însă nu candidatura mea sau a altora reprezintă soluţia miraculoasă. Nu există soluţii miraculoase! Există doar şansa ca un număr suficient de mare de oameni să înțeleagă că totul trebuie reașezat pe temelia corectă. Important, cu adevărat, este să reuşim să coagulăm un nucleu UMAN suficient de puternic astfel încât să putem schimba cu adevărat România. Și nu o vom schimba niciodată prin programe sau soluții miraculoase, ci prin grupuri de lucru care să administreze noul SENS, cel profund UMAN, al vieții românești. Educația, economia, justiția, politica, sănătatea trebuie să răspundă în permanență unei întrebări fundamentale: unde este OMUL în toată povestea? Dacă se constată că omul e personajul principal al poveștii, atunci înseamnă că ce se face se face bine, chiar dacă mai apar și greșeli. Dacă, în schimb, se constată că se construiește un edificiu imens, superb, în care nu e loc și pentru oameni – atunci este clar că totul e greșit, încă de la bază.

Doi piloni susțin întreaga construcție de care avem nevoie, ca români și, înainte de toate, ca oameni:

1. PLANUL INTERN: Reașezarea tuturor instituțiilor, a economiei, a justiției, a politicii, a întregii societăți românești în jurul omului, în jurul ființei omenești;

2. PLANUL EXTERN: Redefinirea rolului României în plan extern că mediator și factor de echilibru, ca stat care oferă un Spațiu pentru Dialog între națiuni, cu scopul declarat de a reașeza toate instituțiile internaționale în jurul omului, în jurul ființei omenești.

După 30 de ani, este timpul să croim singura cale corectă – calea ființei omenești!

Fie să FIM!