„Cultura română trebuie să rămână liberă.”
Fac publică o situație pe care o consider extrem de gravă. Un eveniment programat pentru 30 septembrie la Biblioteca Metropolitană București, intitulat „Stagiunea Valorilor – Ambasadorii Excelenței”, cu Schubert, Milstein, Brediceanu, Donceanu, vioară, oboi, canto, profesori și tineri muzicieni, a fost prezentat de Adrian Băzăvan drept „eveniment politic de propagandă rusă și suveranistă”. În aceeași postare sunt etichetat drept „conspiraționist” și „ardent susținător al lui Călin Georgescu”. Adrian Băzăvan , opiniile mele politice sunt publice. Nu mi le ascund și nu mi-e rușine de ele. Poți să mă critici cât dorești. Poți să-l critici pe Călin Georgescu. Poți să-l critici pe George Simion. Dar nu ai dreptul să transformi prin etichetare politică un recital de muzică într-o presupusă operațiune de propagandă fără să prezinți dovezi pentru această acuzație (https://www.facebook.com/share/p/1PgA6aqtrc/?mibextid=wwXIfr).
Și lucrurile nu s-au oprit la Facebook. După apariția acestei postări, organizatorului i-a fost transmis mesajul: „Din păcate, noi nu putem să vă mai găzduim până nu vă rezolvați aceste probleme de imagine.” Organizatorul mi-a comunicat că aceasta ar fi poziția doamnei Ramona Ioana Mezei, director general al Bibliotecii Metropolitane București. Precizez foarte clar: mâine urmează o discuție cu conducerea Bibliotecii și aștept confirmarea oficială și explicațiile instituției înainte de a atribui definitiv această decizie unei persoane. Dar mesajul există. Și întrebarea există: ce înseamnă „probleme de imagine” într-o instituție publică de cultură? Cine le stabilește? Un activist de pe Facebook? Presiunea publică? Opiniile politice ale unui artist? Cine hotărăște ce artist are imaginea corespunzătoare pentru a intra într-o bibliotecă finanțată din bani publici?
Eu nu cer nimănui permisiunea de a fi român. Nu cer certificat ideologic pentru a cânta. Și nu voi accepta ca muzica să fie judecată după opiniile politice ale artistului. Priviți afișul pe care îl public împreună cu această declarație. Unde este propaganda rusă? În Schubert? În Brediceanu? În vioară? În oboi? În copiii și tinerii care urmau să cânte? Sau problema este Nicolae Voiculeț? Dacă eu sunt „problema de imagine”, spuneți-o public. Dacă opiniile mele sunt motivul, spuneți-o public. Dacă există un regulament pe care l-am încălcat, indicați articolul. Dacă există o faptă concretă care justifică această măsură, prezentați-o. Dar nu transformați cultura într-un dosar de cadre.
Astăzi este Nicolae Voiculeț. Mâine poate fi un scriitor. Poimâine un profesor. Apoi un actor. Și, încet, dreptul de a participa la viața culturală nu va mai depinde de valoarea operei, ci de acceptabilitatea opiniilor celui care o creează. Adrian Băzăvan, aceasta este lecția pe care ți-o dau eu: nu îți răspund cerând să fii redus la tăcere. Dimpotrivă. Ai dreptul să vorbești. Tocmai de aceea pretind același drept pentru cei pe care îi ataci. Libertatea care există numai pentru cei cu care suntem de acord nu este libertate.
Voi cere public Bibliotecii Metropolitane București să explice cine a luat această decizie, în baza cărui regulament și ce înseamnă concret sintagma „probleme de imagine”. Până atunci, un lucru îl spun fără echivoc: nu transformați bibliotecile în vămi ideologice. Nu transformați artiștii în suspecți politici. Nu transformați cultura într-un privilegiu acordat celor care gândesc „corect”.
Cultura română nu cere voie. Cultura română trebuie să rămână liberă.
Autor: NicolaeVoiculeț – artist internațional, muzician, dirijor, coordonator muzical, producător, maestru al naiului
Citește și: NICOLAE VOICULEȚ – 15 Septembrie: Pentru România!
- NICOLAE VOICULEȚ – „Cultura română trebuie să rămână liberă.” - 30 septembrie 2026
- NICOLAE VOICULEȚ – 15 Septembrie: Pentru România! - 12 septembrie 2026
- NICOLAE VOICULEȚ – Schimbarea la Față - 6 august 2026
