Cine și cui a folosit toată nebunia de ieri? Ieri dimineață, în Piața Victoriei, au venit oierii. Cu revendicări clare, cu probleme concrete și cu o nemulțumire care nu apăruse peste noapte. Vorbim despre interdicțiile la export, despre focarele de pestă și variolă ovină, despre măsurile de sacrificare a animalelor și despre felul în care aceste decizii le afectează direct munca și veniturile. În jurul orei 8.00, oamenii se adunaseră în zona Muzeului Antipa. Au venit să protesteze. Au venit și cu o listă de revendicări care a ajuns la Guvern.

     Până aici, lucrurile sunt simple. Un protest. O categorie profesională nemulțumită. Un Guvern care primește revendicările. O Jandarmerie care anunțase încă din ziua precedentă că va avea în teren echipe de dialog. Nimic spectaculos. Nimic care să anunțe ceea ce avea să urmeze. Apoi, undeva după ora 11.30, povestea s-a schimbat.

     Potrivit comunicărilor oficiale, participanții au forțat dispozitivul de jandarmi și au blocat traficul. Ulterior, un grup a ajuns pe strada Paris, în apropierea Guvernului. Au urmat îmbrânceli, obiecte aruncate către jandarmi, intervenții cu gaze lacrimogene și, mai târziu, tunuri cu apă. Au existat persoane ridicate, persoane care au avut nevoie de îngrijiri medicale și jandarmi răniți. Au fost și persoane care au avut asupra lor obiecte periculoase. Seara, Jandarmeria anunța zeci de persoane conduse la secțiile de poliție și vorbea despre identificarea altora pe baza imaginilor.

     Asta este partea care trebuie spusă fără echivoc: violențele au existat. Nu trebuie negate, cosmetizate sau transformate în legendă. Cine a lovit, cine a aruncat, cine a distrus, cine a încălcat legea trebuie identificat și răspundă pentru ceea ce a făcut.

     Ce s-a întâmplat între protestul oierilor și explozia din Piața Victoriei?

     Pentru că între cele două momente există o diferență uriașă.

   Înainte de violențe aveam o problemă despre oi, exporturi, boli, sacrificări și pierderi economice. După violențe aveam gaze lacrimogene, scutieri, obiecte aruncate, mașini avariate, persoane ridicate și imagini de confruntare.

    Mai există o întrebare. Cu o zi înainte, Jandarmeria Capitalei anunțase public că va avea echipe de dialog, tocmai pentru a menține legătura cu participanții și pentru a preveni escaladarea. Atunci ce s-a rupt între acel dispozitiv anunțat ca fiind construit inclusiv pentru dialog și prima confruntare de la ora 11.30?

     Și, mai ales, ce s-a întâmplat înainte de prima utilizare a gazelor?

     Pentru că dacă existau informații că protestul putea degenera, trebuie să știm ce informații erau și cine le deținea. Dacă nu existau, trebuie să știm de ce un protest care trebuia gestionat prin dialog a ajuns atât de repede la confruntare. Dacă au existat provocatori, aceștia trebuie identificați și probele trebuie făcute publice în limitele legii. Iar dacă nu au existat, atunci trebuie să înțelegem de ce această ipoteză a apărut în spațiul public.

     Știm că forțele de ordine au intervenit. Știm că au fost oameni ridicați. Știm că revendicările au ajuns la Guvern. Știm că problema economică a oierilor era reală și fusese formulată înainte de momentul în care protestul a devenit confruntare.

     Și mai știm ceva.

     Cine a filmat? Cine a transmis? Cine a ales o anumită imagine pentru public?

     Și cine a avut de câștigat din schimbarea subiectului?

     Pentru că aceasta este întrebarea de fond: Qui Prodest?

    A spune că aceștia „voiau să intre în Guvern” presupune deja o interpretare a intenției lor. Iar intenția nu se dovedește dintr-o imagine cu un om care aleargă spre un gard. Dacă cineva a încercat efectiv să pătrundă în sediul Guvernului, să ni se arate probele. Dacă nu, atunci să nu transformăm o interpretare într-un fapt.

    Oamenii sunt ridicați. Apar răniți. Seara, imaginea dominantă nu mai este cea a oierilor care au venit să vorbească despre problemele lor.

     Este imaginea confruntării.

     Și trebuie să putem separa, fără patimă, omul care a venit să protesteze de omul care a venit să provoace.

     Pentru că altfel riscăm să facem exact ceea ce nu ar trebui să facă presa: să punem o etichetă peste o mulțime și să considerăm cazul închis. Ieri nu am văzut doar o confruntare între oameni și „țestoase”.

    Am văzut o poveste care s-a schimbat în câteva ore. Dimineața erau oierii și revendicările lor. La prânz erau cordoanele rupte și gazele. Seara erau violențele. Iar între prima imagine și ultima există câteva ore despre care avem nevoie de mai multe răspunsuri.

    Toate aceste variante trebuie verificate. Iar verificarea nu se face din platou, din postări sau din lozinci. Se face din documente, ordine operative, imagini, cronologii, declarații și responsabilități asumate.

     Eu nu caut astăzi un vinovat convenabil. Toți știm cine sunt vinovații: beneficiarii loviturii de stat din 6 decembrie 2024.

    Trebuie să urmărești cine a câștigat după ce focul a izbucnit. Ieri, dimineața, erau ciobanii și oile lor. Seara, erau „țestoasele”, gazele și violența. Între cele două imagini se află exact ceea ce trebuie să aflăm.

     Păi rușii unde erau?!

    Domnul să vă miluiască.

Autor: Zoe Dantes – absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – România între două fronturi.

NOTA REDACȚIEI

     Acțiunea de protest și lista de revendicări legitime care a ajuns la Guvern ieri, reprezintă o acumulare și o exprimare a nemulțumirii ciobanilor despre interdicțiile la export, despre focarele de pestă și variolă ovină, despre măsurile de sacrificare a animalelor și despre felul în care aceste decizii le afectează direct munca și veniturile.

Citește și: Claudia Marcu – ANSVSA bagă în ceață întreg sectorul de ovine. Vaccinăm și nu prea!

Citește și: Claudia Marcu – Ovinele românești sunt imune la pesta micilor rumegătoare