MIHAI TÎRNOVEANU – Valea Uzului

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Valea Uzului

Valea Uzului, locul unde inimile eroilor bat în piepturile românilor care le țin crucile ridicate în Cimitir.

     Este în munți, flancat dinspre Harghita si Bacău de km. buni de drumuri forestiere din ce în ce mai impracticabile. Prognoza meteo are o maximă relativitate, acolo doar Dumnezeu decide de la o clipă la alta dacă plouă torențial sau norii se risipesc instantaneu. Cu toate astea, din 2019, în fiecare an, ne strângem pe Valea din munți, oameni din întreaga țară, în frunte cu românii locului, Dărmănești, Moinesti, Comănești, Dofteana, Agăș, Asău, Onești, Târgu-Ocna. Am un respect imens față de ei, meteo si drumurile, fiind ultima lor problemă. Trec cu demnitate și curaj peste toate presiunile diferitelor entități care îi „îndeamnă” să nu participe, să nu se mai asocieze cu „extremiștii”, să nu mai urce munții spre Cimitir, că ,,nu e bine”. Dar ei totuși vin. Dar ei totuși înving. Așa a fost și acum, de Ziua Eroilor, Înălțarea Domnului. Parastasul pentru eroii neamului a fost săvârșit de Părintele Amfilohie, care fără niciun fel de laudă desfășartă este considerat de popor ,,străjerul și strategul” ortodoxiei de pe Linia de fier a Moldovei, confruntată cu ofensiva religioasă, educațională, economică si bineînțeles politică, a Ungariei, împreună cu vrednicul preot Costin Butnar din Brașov, care ne-a făcut onoarea să fie cu noi pentru prima dată la manifestările de la Valea Uzului, dar de nenumărate ori, în acțiunile Calea Neamului din Harghita și Covasna, de peste zece ani încoace.

   Domnul Prof.Univ. Dr. Ioan Vlad, istoric militar, președintele Despărțământului Central ASTRA Brașov, partenerul Asociației Calea Neamului a dat consistență deosebită întregii manifestări, expunând din punct de vedere istoric, importanța luptelor și jertfei de pe Valea Uzului din Primul Război Mondial.

     Dar dincolo de toate, cred că cel mai mult contează că Generația de 18-20 de ani a frontului care s-a jertfit pentru țară a fost cinstită peste timp de alți tineri, care fără nici măcar să-și dea seama sunt liderii generației lor. Sunt tinerii din corul Resurrectio ai doamnei profesoare Gabriela Biea care nu „doar” cântă, ci ridică inimi și vindecă oameni de deznădejde! Iti intră direct în inimă și o face să bată pentru țară! Puțini pot face asta. Sunt tinerii din Brașov și București ,,Pe urmele Eroilor” care au scris eseurile referitoare la istoria românilor brașoveni si a Rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgărașului, care au primit premii pentru cunoștințele si inima lor, într-un cimitir de eroi care au fost la fel de tineri ca ei. Recunoștință deosebită pentru toți românii care au contribuit la răsplătirea lor, reușind astfel să acordăm premiu I, 500 lei, locul II, 400 lei, 3 premii 3 de câte 250 lei si o mențiune de 100 lei. Nu putem mentiona numele lor, consider că este mai bine așa, dar voi publica, desigur, cu acordul lor si al părinților eseurile respective. Când le veți citi, mă veți crede cu adevărat că România are viitor și că patriotismul, naționalismul se exprimă în cel mai uimitor și profund mod în rândul tinerilor.

    Elevii de liceu premiați la Valea Uzului, vă garantez că au o capacitate intelectual-sufletească românească imensă. Ei, desigur, alături de multi alti copii minunați din intreaga țară ne dau Nădejde și puterea de a merge mai departe pe Calea Neamului. Pe de altă parte, mi-au rămas în minte cuvintele adevărate ale Părintelui Costin Butnar, care constata cu amărăciune că la ora actuală din ce în ce mai puțini oameni ar fi dispuși să lupte pentru România, inclusiv în cazul unui război de cotropire.

     Eu am totuși nădejdea că suntem mulți, sau că ar trebui să fim mulți, căci lupta nu se dă pentru guverne, președinți, politicieni, ci tocmai pentru acești tineri. Nu apărăm „invențiile străine” și nici pe cei învestiti de străini, ci investițiile naționale, mormintele străbunilor, ale eroilor, credința, biserica, fiecare metru de pământ de la Nistru până la Tisa. Apărăm onoarea națională din moștenirea marilor oameni de cultură, a voievozilor, luptătorilor pentru libertate, martirilor și sfinților noștri. Cei care s-au jertfit pentru țară de-a lungul mileniilor asta au făcut si tocmai de aceea astăzi noi avem o țară si mai vorbim limba română și ne mai închinăm în bisericile ortodoxe. Lupta pentru națiune nu este „un vot”, ci o datorie sacră. Țăranii în opinci militare și generalii lor nu au ținut arma în mână pentru prim-minstri, politicieni, ci pentru Pământ, Biserică, Familie, pentru libertatea de a fi român.

     Aceasta este lecția predată de ei. Cultul Eroilor nu este o noțiunea abstractă, golită de conținut si umplută apoi cu festivități seci, ci este o stare, un duh, ce presupune înțelegerea profundă și însușirea resorturilor sufletești ale românilor care în istorie au luat arma în mână apărându-si țara, fiind gata de moarte. Desigur, nu este deloc simplu să-ti asumi cu adevărat Cultul Eroilor. Și totuși, el a fost prezent atât în pieptul țăranilor simpli care știau să țină plugul pe brazda din care răsarea grâu, cât și în conștiința celor mai mari intelectuali ai națiunii, cum au fost de exemplu Octavian Goga sau Radu Gyr, voluntari, ca simpli soldați, în Primul, respectiv, Al Doilea Război Mondial.

    Armele războaielor nu sunt însă doar bombele, dronele sau tancurile, ci și televiziunile, site-urile, podcasturile, „pandemiile”, controlul minții și al sufletelelor. Fiecare șenilă de tanc are în avangardă demobilizarea prin deznădejde, teamă sau mai grav, prin persuasiune a trupelor, poporului asupra cărora se îndreaptă; uneori focul de armă nici nu mai este necesar, când focul din suflete este stins.

     Pentru Flacără, conștiință, pentru Steag, există Cultul Eroilor, pentru care, mergem împreună, cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Uz 1

Ultimele postări