Ce duminică uitată printre rafturi de duzină,
Printre cărți cu coperți rupte ce-ascund banii din chenzină;

Ce duminică uitată-ntr-o cafenea de gară
Unde am răsucit alene-ntre degete o țigară;

Ce duminică uitată printre rânduri dulci și plate,
Care-ngretoșează snobii ce vor scrieri mai înalte;

Ce duminică uitată într-o ploaie fără rai,
Care ne-a udat iubirea pe sub Piatra unui Crai;

Ce duminică uitată ba prin tine, ba prin mine,
Regăsită, dintr-o dată, în glazuri de amandine.

                                          Adriana Tîrnoveanu