„Întreagă averea mea, care va rămâne după solvirea datoriilor mele (…), o las în întregul ei acelei părţi a națiunei române din Ungaria și Transilvania, care se ține de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul acesta voiesc să se constituie o fundațiune permanentă, care va purta numele «Fundaţiunea Gozsdu»”.

     Născut la Oradea în 9/21 februarie 1802, în sânul unei familii aromâne, Emanuil Gojdu a strâns o avere considerabilă în cursul unei cariere avocățești care i-a adus notorietatea în societatea budapestană de la mijlocul secolului al 19-lea. Presa maghiară și română a vremii oferă mărturii elocvente atât despre rechizitoriile și pledoariile sale de succes, cât și despre inatacabilele acte testamentare întocmite de biroul său de avocatură.

    Investind în clădiri și proprietăți din Budapesta, precum și în sistemul bancar, a reușit să strângă o avere considerabilă, care i-a permis să se afirme încă din timpul vieții drept un mare mecenat al culturii române din Ungaria.

     Fundația Gojdu a desfășurat o activitate de mecenat cultural, cu o amploare unică în istoria noastră. „Analele Fundației Gojdu”ne descoperă că între anii 1871 și 1918 au beneficiat de burse de studiu 3.327 de tineri români ortodocși, care au studiat la universități europene de tradiție și prestigiu, precum Viena, Budapesta, Graz, Leipzig, Berlin, Jena, Karlsruhe, Chemnitz, Zürich, Cluj etc. De asemenea, 928 de studenți au primit ajutoare ocazionale în vedere susținerii examenelor de diplomă și de doctorat, cuantumul total al burselor ridicându-se la suma de 2.721.726 coroane, însemnând aproximativ 550.000 de dolari!

     Fundația Gojdu l-a propulsat pe fondatorul ei în rândul celor mai mari filantropi ai Europei Central-Orientale de la începutul secolului 20, contribuția acesteia la progresul culturii, artei și științei românești fiind una majoră. Totodată, având în vedere faptul că în pleiada celor peste 3.000 de stipendiați ai fundației s-au numărat o bună parte a făuritorilor transilvăneni și bănățeni ai Marii Uniri din 1918, lui Emanuil Gojdu trebuie să i se recunoască meritul punerii unei pietre fundamentale la temelia statului român modern.