Marea transformare a Complexului Energetic Oltenia în nimic
La nivelul Complexului Energetic Oltenia se pune la cale o minune economicã. și e minune fãrã ghilimele, pentru cã pentru așa ceva e nevoie de talent și milioane de euro salarii și indemnizaþii pentru management în perioada de implementare. și nu este simplu, pentru cã vorbim de o companie cu o cifrã anualã de afaceri de mai multe miliarde de lei. Adicã bugetele a zeci, poate sute de comune din România.
Dacã sunt mai mici, poate alte mii de comune din țarã. Este o performanțã sã ajungi sã ai o companie care acum 15 ani producea peste 3.000 MW, adicã jumãtate din consumul actual de curent electric al þãrii, și sã tindã cãtre zero. Nu ai cum sã numești acest lucru decât minune economicã, inginerie financiarã de mare finețe, pentru cã nu ai cum sã faci sã disparã, într-un timp atât de scurt, peste 20.000 de locuri de muncã din economia Olteniei. Vorbim de salariați ai Complexului Energetic Oltenia din Gorj, Dolj, Mehedinþi și Vâlcea.
Rând pe rând, activitãþile au fost puse pe butuci și externalizate. Din cele externalizate de la Vâlcea și Dolj s-a ales praful sau este în curs de alegere. Dacã la carierele miniere din Vâlcea am asistat de-a lungul anilor la prãbușiri de excavatoare, la termocentralele din Dolj vedem doar dispariția rapidã a unor acoloși energetici. Unul este Ișalnița, care deținea un grup pe cãrbune poate unic în zonã, cu douã cazane, respectiv Societatea Electrocentrale Craiova, care își târãște leșul pe altarul termoficãrii. Mai vorbim de sectorul minier și termoenergetic din Mehedinți, care s-a transformat în fier vechi și a rãmas total fãrã salariați. Ultimii plecați au fost cei de la Husnicioara. Halânga este de mult într-un proces amplu de ruginire. Mai este o ruginã și pe la Brãila. Culmea, o termocentralã pe gaze naturale. Pare hilar, nu? În timp ce la CEO se chinuie unii cu mare talent sã organizeze licitaþii pentru grupuri noi pe gaze naturale.
În Gorj, lucrurile sunt încã vii, sau așa pare pacientul. Nivelul de viațã și chiar de trai ar fi trebuit sã se termine în 2026, odatã cu finalizarea Planului de restructurare și de închidere a capacitãților pe cãrbune. Politicienii au constatat cã managementul CEO, indiferent de culoarea politicã, a dat chix și nu a produs niciun fel de investiție nouã, din cele 10 anunțate, adicã 8 parcuri fotovoltaice și douã centrale pe gaze naturale. Ce sã închizi, dacã nu ai construit nimic? Cu toate cã și noile investiții nu ar fi însemnat decât vreo 300 de locuri de muncã în total. Hai 500, cu tot cu pile.Când au întrezãrit finalul CEO pe bune, unii salariaþi au þipat în 2025 cã vor rãmâne în prag de iarnã fãrã locuri de muncã și astfel s-a reușit prelungirea perfuziilor pânã la finalul anului 2029.
Ce se întâmplã cu sectorul minier din Gorj? Încã mai susține salariați și familii. Câteva mii. Și cel energetic, la fel. Numai la Complexul Energetic Oltenia lucreazã 8.000 de oameni și mai sunt alte câteva mii care trãiesc de pe urma mineritului, inclusiv 29 de primãrii din Gorj și altele din celelalte judeþe, unde încã anumite imobile sunt purtãtoare de impozite. Cred cã toatã lumea este convinsã cã nu se va mai investi nimic în carierele miniere și în termocentrale. Se va merge cum se va putea, din restructurare în restructurare. Se pregãtește lichidarea mineritului, deși, teoretic, România ar trebui sã mai þinã de capacitãțile energetice pe bazã de cãrbune și pe orice altã bazã: papurã, deșeuri, lemne. Orice care îți poate produce energie când nu o ai. Și locomotive cu aburi, cum le-au pãstrat englezii. Dar tema aceasta e redundantã. Finalul este scris.
Complexul Energetic Oltenia continuã sã se transforme în nimic. Vor dispãrea rând pe rând subunitãțile miniere, salariaþii, grupurile pe cãrbune. Nu mai sunt decât 4 ani. Adicã doar un rãgaz pentru a mai scoate la pensie câteva mii de oameni. Acesta mai este rolul Complexului Energetic Oltenia: social. Cât privește noile Investiții, acestea nu existã: 8 parcuri fotovoltaice invizibile încã și douã centrale pe gaze. Cea de la Turceni are o nouã prelungire de termen pentru licitație, iar cea de la Ișalnița a fost anulatã. Nu se știe dacã mai este timp. În plus, se pune la cale înființarea Filialei pe Lignit, care sã înglobeze toate capacitãțile din minerit și termocentralele pe bazã de cãrbune. Un fel de cimitir al elefanților din sectorul minier și energetic.
Este nevoie de un mare talent sã transformi o companie care producea mii de megawați și cifre de afaceri de miliarde de lei noi și din care trãiau sute de mii de oameni într-un mare nimic. Numai România poate. Și mai și plãtești salarii și indemnizații colosale pentru ca unii sã transforme un colos economic în nimic și sã nu construiești o altã economie în locul celei care dispare. Atunci chiar nu știm pentru ce au murit unii pe la Podul Jiului, Podul Înalt și pe la alte poduri. Ce datorie au generațiile actuale fațã de trecut? Ce lãsãm noi în urmã? Nimic!?! Doamne ferește!
Iatã ce spunea la începerea luptelor din Defileul Jiului, în ordinul de zi din 11 octombrie 1916, generalul Ioan Dragalina:
„Ofițeri și soldați ai Armatei I-a române, din acest moment am luat comanda armatei și cer imperios la toți, de la general la soldat: în primul rând apãrarea cu viața a sfântului pãmânt alț noastre, apãrarea vetrei strãmoșești, a ogorului și a cinstei numelui de român. Cer la toți cea mai deplinã ascultare și cea mai strictã executare a ordinelor. Trupa care nu înainteazã, sã moarã pe loc”.
Autor: Ștefan Băeșiu, Revista ART-EMIS
Sursa imagine: jurnalulolteniei.ro
Redacția
Când folosim autorul „Redacția”, semnalăm faptul că articolul prezentat este produsul preluării de informații din una sau mai multe surse citate, sau reproduce comunicate de presă ai căror autori sunt nominalizati explicit în text.
În sens larg, „Redacția” înseamnă opțiunea redacției de a prezenta informații din alte surse, pe care le consideră că au relevanță pentru tematica în cauză.
De asemenea, folosim autorul „Redacția” atunci când acoperim subiecte ale căror surse de informare sunt diverse, iar o formă finală a articolului urmează să fie elaborată.
Pentru legătura cu cititorii folosim adresele: redactia@cuvantulnatiunii.ro și geblacus@gmail.com.
