În anii 1920 marile bălți și Delta Dunării erau considerate drept Vestul Sălbatic al României. Acolo domnea un singur om: Ștefan Vasali, zis Terente. Era un haiduc modern, un pirat de apă dulce, care jefuia bogătașii și dădea banii pescarilor săraci.

     A devenit celebru după ce a răpit două tinere franțuzoaice, nu pentru a le ucide, ci pentru a le iubi. A sfidat Armata, Jandarmeria și Poliția timp de ani de zile, scriind scrisori ironice Prefectului, până când a fost trădat de preotul satului și decapitat.

     Terente nu a fost un criminal obișnuit. Era un lipovean carismatic, înalt, cu ochi verzi și o reputație de amant legendar (despre „bărbăția” lui se vorbea în șoaptă în saloanele din București și Paris).

     După ce a ucis un om într-o încăierare, a fugit în stufăriș. Acolo și-a făcut regatul. Cunoștea fiecare canal, fiecare ascunzătoare. Ataca șlepurile grecești, jefuia conacele boierești, dar niciodată nu se atingea de săraci. Dimpotrivă, le lăsa bani pe pragul ușii.

     Momentul său de glorie a fost răpirea a două artiste franceze venite în Deltă. Le-a ținut prizoniere pe o insulă, tratându-le ca pe niște regine (șampanie, icre negre, gramofon). Când au fost eliberate, fetele au plâns după el și au scris o carte („În ghearele lui Terente”) care a devenit bestseller la Paris, descriindu-l ca pe un erou romantic și pasional.

     Autoritățile au turbat. Au pus recompensă pe capul lui, dar Terente le râdea în nas. Îi scria Prefectului de Tulcea: „Domnule Prefect, nu mă mai căutați în stuf, că mă murdăresc de noroi. Veniți la cârciuma din Brăila, că vă fac eu cinste!”.

     Sfârșitul a fost violent. Soția preotului din satul Carcaliu, pe care Terente o vizita (se pare că aveau o idilă), l-a trădat. Jandarmii l-au încolțit în noaptea de Înviere a anului 1927. Terente a luptat singur împotriva unor plutoane. A fost ciuruit de gloanțe.

    Jandarmii i-au tăiat capul și l-au expus la Tulcea, ca să vadă lumea că „Regele” a murit. Tatuajul de pe pieptul lui spunea totul: „Fută-l Dumnezeu pe cel ce nu mi-o plăcea”. A fost ultimul mare haiduc al României, un personaj de roman care a trăit liber și a murit în picioare.

     Morala: Legendele românești se nasc din nesupunere. Terente a fost un criminal pentru lege, dar un erou pentru cei asupriți, demonstrând că libertatea din mlaștină este mai dulce decât lanțurile civilizației.