Nu vorbim despre un “poet incomod”. Vorbim despre coloana vertebrală a limbii române. Despre vocea care ne-a spus adevărul atunci când puterea mințea. La fel ca acum. Despre conștiința care nu a cerut voie nimănui. De aceea spun limpede: toți cei care ați votat, ați girat, ați tăcut și ați relativizat sunteți răspunzători moral pentru ceea ce urmează. Nu în sensul amenințării, ci în sensul răspunderii istorice.

     Întreaga clasă politică — prin acțiune sau complicitate — și întreaga birocrație care a acceptat îngroparea culturală și spirituală a României poartă această vină. Istoria nu are nevoie de verdicte grăbite. Are nevoie de nume, date și fapte. Iar conștiința unui popor nu uită când i se atinge temelia.

    Să fie clar: Eminescu nu este proprietatea niciunui partid. Nu este al unei majorități de moment, sau al celor care se revendică așa zici patrioți. Și niciun caz nu este un obiect de reeducare. Eminescu este al nostru al celor mulți. Al celor care muncesc, care se roagă, care rabdă și nu-și vând sufletul. Al celor care știu că adevărul poate fi amânat, dar nu anulat.

     Veți rămâne în istorie nu prin funcții, ci prin ce ați ales să faceți într-o zi care va fi amintită. Iar noi nu vom uita.

      Nu din ură. Ci din datorie față de România.