Am observat că, ori de câte ori privim un film şi eroul principal e vreun hoţ, dar e unul drăguţ, care îşi povesteşte viaţa într-un mod impresionant, noi, telespectatorii, îl susţinem şi într-un final ajungem să ţinem cu hoţul. Şi în sinea noastră vrem să nu fie prins, să scape de pedeapsă şi să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi.

     Numai că, din păcate, aşa gândim şi-n viaţa reală. Îi încurajăm pe toţi bandiţii care ne mint frumos şi ne zâmbesc cu gura până la urechi. Ori ne promit atât de multe în campania electorală, încât nici nu mai ştim ce să facem cu atâtea promisiuni. Pentru că toţi se vor deputaţi şi se visează în fotoliile acelea înalte, de unde să ne facă legi sau să-şi facă legi care să le permită să nu se mai ridice de pe scaune.

     Însă, câţi se gândesc cu adevărat la acest popor? Cu regret, aceştia-s puţini, puţini de tot!

     Dar, totuşi, mai sunt încă unionişti care visează la reîntregirea ţării şi-i doare acest neam lăsat la voia întâmplării.

     De aceea, în loc să stăm cu ochii lipiţi de internet şi să le ascultăm promisiunile dodoniştilor, şoriştilor şi furtuniştilor, care seamănă cu criminalul acela care te omoară, ca mai apoi să-ţi spună că tu eşti de vină, fiindcă l-ai provocat, ar fi bine să ne informăm mai mult şi să-i votăm pe acei cărora chiar le pasă de acest popor şi nu vând această bucată de pământ, ca şi cum ar vinde la piaţă un kg de cartofi.

     Fiindcă a venit timpul să învăţăm din propriile greşeli şi să nu mai ţinem ca-n filme, cu hoţii.

     Ci, să fim uniţi şi să ne apărăm ţara, ca să avem ţară!