Sfânta Treime…

     Noi creștinii ortodocși credem într-un singur Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După cum mărturisim și la sfârșitul rânduielii care precedă Taina Sfântului Botez: „Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei de o ființă și nedes­părțite”.

     Orice acțiune liturgică pe care o facem în cultul ortodox o săvâr­șim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Primim Botezul prin întreita afundare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și mărturisim că ne-am botezat, luminat, miruit, sfințit și spălat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

     Când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, spunem: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Facem acest lucru pentru că și noi credem, ca Sfântul Grigorie Teologul, că atunci când spunem Dumnezeu, înțelegem Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

     Credința noastră ortodoxă este că Dumnezeu este Unul în Ființă și Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, mărturisind astfel adevărul dogmatic al Sfintei Treimi, care este fundamentul învățăturii de credință a Bisericii noastre.

     Toate mărturisirile de credință ortodoxă au la bază dogma Sfintei Treimi pe care o mărturisim în cult sub formă doxologică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau „lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”.

     Potrivit dogmei ortodoxe, noi credem „întru unul Dumnezeu”, Care este Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este o singură Ființă, Care este întreagă și deodată în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt. De aceea noi mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespăr­țită. „Tatăl are ființa divină una prin nenaștere, Fiul prin naștere, iar Duhul Sfânt prin purcedere” (pr. prof. dr. Isidor Todoran și arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, p. 123). După cum mărturisim și în Crez: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotții­torul… Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii… Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit…”

     Deci, raporturile treimice sunt: Tatăl nenăscut și nepurces naște din veci pe Fiul și purcede pe Duhul Sfânt.

     Mărturisind adevărul de credin­ță al dogmei Sfintei Treimi, cântăm imnul de laudă: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”

     Cu alte cuvinte, așadar, credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe. Ea a fost descoperită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament şi formulată apoi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan (381), pe care îl mărturisim în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, la Botez şi la alte slujbe.

     Așa, după cum am mai spus, în Simbolul credinţei, mărturisim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…, şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”

     În formularea acestei învăţături, Sfinţii Părinţi au pornit de la cele descoperite în Sfânta Scriptură referitor la Sfânta Treime sau la Persoanele Acesteia.

     În Vechiul Testament găsim unele texte care mărturisesc despre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Înainte de a-l crea pe Adam, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”(Facere 1, 26), iar înainte de alungarea primilor oameni din Rai, a spus: „Iată că Adam s-a făcut ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul” (Facere 3, 22). De asemenea, la amestecarea limbilor celor ce voiau să construiască Turnul Babel, Dumnezeu a zis: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor”(Facere 11, 7).

     La stejarul din Mamvri, Preasfânta Treime S-a arătat sub chipul a trei Îngeri lui Avraam (Facere 18), iar în cântarea întreită a îngerilor din jurul Tronului dumnezeiesc, din vedenia lui Isaia se zice: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Isaia 6, 3), adică se repetă „Sfânt” de trei ori.

     În Noul Testament cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi se descoperă în mod vădit. La Buna Vestire, arhanghelul îi spune Sfintei Fecioare Maria: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).

     La Botezului Domnului, când Fiul lui Dumnezeu Se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturiseşte din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17). Sfânta Treime este mărturisită atunci când Mântuitorul Iisus Hristos îi trimite pe ucenici la propovăduire, zicându-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).

     Ba mai mult, învăţătura despre Sfânta Treime era propovăduită şi de către Sfinţii Apostoli. Astfel, Sfântul Ioan Evanghelistul spune lămurit: „Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Aceştia Una sunt” (1 Ioan 5, 7), iar Sfântul Apostol Pavel, îi binecuvintează pe corinteni prin cuvintele: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

     Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, învăţătura creştină ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

     În Bisericile Ortodoxe locale praznicul Preasfintei Treimi este legat, prin tradiţie, de sărbătoarea Cincizecimii (ca în Biserica Rusă) sau de Lunea Pogorârii Sfântului Duh (mai ales în Bisericile greacă şi română).

     Este sărbătoarea în care aducem în mod deosebit laude şi cântări duhovniceşti Persoanelor Preasfintei Treimi, pentru că toată lucrarea liturgică şi sfinţitoare a Bisericii Ortodoxe se săvârşeşte în numele şi spre slava Preasfintei Treimi.

     De aceea, se cuvine să mărturisim întotdeauna pe Sfânta Treime: pe Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să o preamărim şi să I ne închinăm Ei, zicând: „Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă, slavă Ţie!”.

     În altă ordine de idei, noi, creștinii, ne rugăm în fiecare zi Preasfintei Treimi mărturisind credinţa noastră ortodoxă. Când începem rugăciunile noastre, afirmăm credinţa în Sfânta Treime: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă nepu­tințele noastre, pentru numele Tău”.

     Altfel spus, așa după cum am mai relatat, credinţa noastră în Preasfânta Treime este fundamentul învăţăturii de credinţă ortodoxă. Exprimarea sintetică a dogmei Sfintei Treimi o regăsim în Crez sau Simbolul credinţei, alcătuit la primele două sinoade ecumenice: Niceea – anul 325 şi Constantinopol – anul 381.

     În rugăciuni, bunăoară, exprimăm credinţa noastră în Sfânta Treime când rostim cuvintele „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau când facem semnul Sfintei Cruci spunând: „În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”.

     Prin urmare, toţi cei care suntem creştini ortodocşi am fost botezaţi în numele Persoanelor Sfintei Treimi: a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. La finalul rânduielii dinaintea Sfântului Botez, naşul mărturiseşte credinţa în Preasfânta Treime în numele catehumenului: „Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite”.

     Înainte de Mirungere, preotul se roagă mărturisind lucrarea Prea­sfintei Treimi asupra celui care tocmai a fost botezat:

„Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Care celor ce erau întru întuneric le-ai strălucit lumina mântuirii prin arătarea Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru şi ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, fericita curăţire prin Sfântul Botez şi dumnezeiasca sfinţire prin ungerea cea făcătoare de viaţă; Care şi acum ai binevoit a naşte din nou pe robul Tău acesta nou luminat, prin apă şi prin Duh, şi i-ai dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi a celor fără de voie. Însuţi Stăpâne, Îndurate Împărate al tuturor, dăruieşte-i lui şi pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului şi închinatului Tău Duh şi cuminecarea cu Sfântul Trup şi cu scumpul Sânge al Hristosului Tău…”

     Sfânta Liturghie are ca început Binecuvântarea Mare: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh…”, fiind pusă astfel în lumină şi propovăduită Preasfânta Treime, după cum arată Sfântul Nicolae Cabasila.

     Tot în cadrul liturgic, credincioşii mărturisesc credinţa în Preasfânta Treime: „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”.

     În concluzie și încheire, să nu uităm binecuvântarea liturgică luată din salutarea Sfântului Apostol Pavel adresată corintenilor: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13)

     Centrul mărturisirii noastre doxologice este Preasfânta Treime: „O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră…”.

     Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

      Troparul, glas 8:

     Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire ție.

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Biserica – Bastionul Cetății…