Sacrul și profanul, sfinții și sfințenia…

„Fiți sfinți după cum și Dumnezeul nostru Sfânt este!”

   Este chemarea biblică sau îndemnul scripturistic adresat nouă tuturor căci, da, cu adevărat, la acest lucru suntem invitați cu toții, adică, la a dobândi binecuvântarea, sfințirea și sfințenia vieții noastre încă, de aici și de acum, din viața aceasta pământească!…

   De aceea, Iisus Hristos – Prototipul sfinților și al sfințeniei universale este reperul și modelul nostru suprem în acest sens!…

   De aceea, noi suntem poftiți la a-L urma pe El și pe toți sfinții și aleșii Săi, iar Calendarele bisericești, Proloagele, Mineele și Sinaxarele sunt pline de viețile, faptele, viețuirea și nevoințele lor alese, grăitoare și pilduitoare!…

   În plan uman și spiritual viața și lumea noastră este plină sacralitate, simbolistică, de sfințenie dar și de mult profan, de multe simboluri și mesaje pline de substanță sacramentală și de tâlc ori conținut duhovnicesc!…

   Nu degeaba există foarte multe ceremonii religioase, slujbe de consacrare, canonizare sau beatificare ale sfinților, precum și multe acte sau ritualuri de înfiere, inițiere, hirotonire, consacrare sau alte astfel de acte ceremoniale asemănătoare!…

   Sigur, veți spune că, nimeni nu este sfânt decât numai Unul Dumnezeu dar, totuși, El ne dorește să fim asemenea cu El, după Har căci, suntem, am fost creați, astfel, după chipul și asemănarea Lui!…

   De aceea, drumul vieții noastre telurice este acela al parcurgerii noastre de la Chip la Asemănarea cu El, răspunzand, astfel, chemării, invitației sau provocării Sale, celeste, numai dacă vrem sau dorim acest lucru, fiindcă El ne respectă întru totul libertatea cu care am fost înzestrați!…

   În altă ordine de idei, știm, (re)cunoaștem cu toții că sunt foarte multe și diferite moduri sau feluri prin care noi să (ne) putem obține sau dobândi sfințirea și sfințenia vieții noastre, important este doar ca, „duhurile să nu le stingem iar proorociile să nu le disprețuim!”…

   Cu alte cuvinte, să fim convinși de faptul că, deși trăim, astăzi, într-o lume a imaginarului, a SF, AI, a digitalului și a virtualului, sacralitatea, lumea sacramentală și spirituală nu a dispărut, simbolurile își mențin și își păstrează conținutul, rolul și mesajul lor, ierarhia sacră rămâne la locul și cu rostul ei, slujbele, tainele și riturile sau ritualurile de inițiere și (de) consacrare ale Bisericii își păstrează aceeași valoare sau importanță și își mențin același statut și, așa mai departe!…

  Însă, foarte important este că noi să rămânem conectați la Duhurile cele Bune, Veșnice și Adevărate!…

În loc de epilog!…

   Sfinții și sfințenia…

   Într-o vreme și o lume a desacralizării și secularizării a vorbi despre sfânt și sfințenie este o adevărată provocare, cu toate că vorbim despre o paradigmă specialay și despre o vocație deosebită ori despre o ipostază, firească si binecuvântată!…

   Da, însă, greu și anevoios lucru este a mai crede, astăzi, in sfânt și int sfințenie!…

   Și, totuși, există sfinți și sfințenie și ei vor fi până la sfârșitul veacurilor, fiind o roadă a Duhului Sfânt, un apanaj al Dumnezeirii și un atuu al omului îmbisericit, cate are drept scop, sublim și primordial în viața aceasta, dobândirea celei viitoare și veșnice, plină de sfințenie, de taină și de lumina recreată, neinserata și nespusă a Sfintei Treimi!…

   Omul care nu mai crede în sfinți, în miracol, în minune, în taină, simbol și in sfințenie este insul fără normă spirituală, fără noimă duhovnicească, fara reper sacramental, fără Dumnezeu, fără El – Iisus Hristos, fără Biserică, fără sacru și sacralitate adică fără nimic!…

   Noi, creștinii și fiii, loiali și credincioși ai Bisericii, trebuie să ne raportăm la Sinaxarul Ei ca la norma de conduită a noastră, acolo găsind, fiecare dintre noi, modelul, exemplul, reperul și pilda, demnă de urmat și de cultivat!…

   Așadar, sfințenia, sacralitatea respiră în viața Bisericii, în toată Scriptura și Evanghelia Ei, în toate Mineele și Proloagele literaturii bisericești – patristice!…

   Important este ca noi, cei conectați, mundan și teluric, off și online, să-i cercetăm, să-i (re)cunoaștem, să-i urmăm, să-i iubim, să-i respectăm!…

   Altfel spus, Biserica fără sfinți și sfințenie ar fi nelucrătoare, stearpă, fără roadă, Har, Taină și Adevăr!…

   Prin urmare, Biserica este cetatea plină de sfinți, simbol, sacralitate și (de) sfințenie, de părinți duhovnicești și oameni îmbunătățiți, bunăoară, de sfinții dintre/de lângă noi!…

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristose, miluiește-ne și ne mântuiește (și) pe noi! Amin!…

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Sfântul și Marele Post al Paștelui!…