Cu dragoste și dor de România

   Marele spătar Ienăchiță Văcărescu:

Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbei românești
Și-a patriei cinstire.

 

   Bogdan Petriceicu Hasdeu:

Sunt Dac, nu sunt Roman.
Pe Romani îi disprețuiesc.

   Mihai Eminescu:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!

 

   Prințesa Martha Bibescu:

     Va veni o vreme când se va acorda atenție acestui popor, prea puțin luat în seamă. Cântece și armonii se vor auzi venind de la această țară despre care nu prea se vorbește. După mii de ani de viețuire, acest neam se va ridica și lumea se va uimi ca de o minune, aflând, în sfârșit, câte lucruri a știut neamul acesta despre conștiința universală. Bucuriile acestui popor au rămas ascunse, nefericirile lui n-au fost cunoscute. Nimeni nu i-a scris mitologia. Puțini i-au cunoscut istoria. Și totuși, oamenii aceștia au avut poate mai mult decât oricare alții geniul mitului…

 

   Emil Cioran:

     Dar dacă forțele ei subterane, care trebuie să existe și pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conținuturi și alt contur? Nu vom fi atunci îndreptățiți să așteptăm splendoarea unui destin ce, în trecut, nici măcar în transparența iluziilor noastre nu ni s-a revelat?

 

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Ave România!

Autor articol: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist