Idealul Libertății de a fi Român

Eu nu incit la ură, ci la adevăr.

Incit împotriva lui 2+2 =5, revoluția neobolșevică a corectitudinii politice.

Cu Dumnezeu înainte pornesc din nou și din nou, în fiecare zi, la drum împotriva acestei aberații. Pornesc spre întărirea legăturii dintre mine şi alti oameni care împărtășesc același Ideal, Idealul Libertății de a fi Român, şi sper ca nimeni să nu poată rupe veriga dintre noi, căci am certitudinea că Legătura de Dragoste de Neam şi Ţară dintre români este indestructibilă.

Astăzi, trăim, luptăm, murim, ne naștem, muncim, plângem sau râdem, ne batem între noi, într-o țară ocupată de străini. Aceasta este crunta realitate. De mult timp, prea mult timp, avem de a face cu o anarhie bine implementată pe mai toate palierele, care se răsfrânge asupra întregii societăți, o anarhie generată de frângerea reperelor identitare naţionale, implicit așadar a celor creștine. Avem de a face cu o mașinărie infernală care ne poate ucide individual şi ca popor, care paralizează reacţiile instituțiilor si ale oamenilor.

Această anarhie cuprinde corupţie, incompetenţă, indiferenţă, obişnuinţa de a coabita cu răul, deprinderea cu „lasă că merge şi aşa”, lenea, plata nemuncii, taxarea muncii. Se şterg principiile, diferenţele dintre alb si negru,, se relativizează totul într-o mare ”teorie a relativității” menită a înlocui Certitudinea Naşterii şi Învierii Mântuitorului. Corectitudinea politică s-a ridicat la putere pentru a aresta Adevărul.

Mă declar împotriva oricărei dictaturi, inclusiv împotriva dictaturii minorităţilor etnice și homosexuale generate de imperiului globalist. Este de fapt o dictatură a unei minorități politice care leagă majoritatea “tăcută”, minoritatea având puterea financiară care generează controlul.

Avem de dus o luptă care nu e în zadar, căci avem pentru ce lupta. Aici ii contrazic ferm pe toți cei care spun că totul este pierdut, ca totul este în zadar și că nu mai avem un resort pentru luptă. Da, am pierdut resurse, am pierdut oameni, dar mai avem sufletele copiilor de salvat. Iar odată cu ele le vom salva și pe ale noastre. Țara acesta are morminte, cum spunea Octavian Goga, Țara acesta are eroi și martiri și sfinți, iar lupta se duce și pentru Crucile lor, adică pentru memoria lor!

Culorile României din aceste vremuri nu sunt idilice, dar tabloul nu trebuie murdărit şi mai mult, ci doar şters de praf cu credinţă şi smerenie.

Eroii şi sfinţii români sunt acolo, în firele adânci ale pânzei, de noi depinde dacă le îngropăm mai adânc sau le restaurăm, aducându-le în prim-plan.

Într-o lume în care mai toţi au numai drepturi, eu consider că am numai îndatoriri, simţindu-mă însă liber; liber să cred în Hristos şi în Neam, liber să fiu convins că România este Grădina Maicii Domnului, liber să cred că eroii şi sfinţii români sunt acele modele în stare să ne ridice, pe noi, poporul nevrednic, la loc în Istorie. Libertatea de a fi român este principala mea îndatorire!

Îmi fac după puterile mele acesta datorie, de pe vremea când eram elev la Iași. Am continuat ca student la Târgu-Mures. Au urmat acțiunile începute pe teren în 2014 pe zona cea mai grea, Harghita-Covasna. Niciodată nu am promis nimănui avantaje, dimpotrivă, am specificat tuturor, că vor avea parte de un drum greu, foarte greu, inclusiv camarazilor mei apropiați, iar cine mă cunoaște cât de cât este conștient că ceea ce spun nu este o metaforă, figură de stil sau vorbă în vânt. Nu pretind nimănui să mă urmeze, nu judec niciun om care alege altceva. Specific acest lucru pentru lămurirea tuturor lucrurilor, a oamenilor care sunt acum alături de mine în luptă si a celor de la care am primit mesaje că vor să între in ea, dezamăgiți de diverși lideri. Eu nu pot promite nimănui avantaje. Vă promit însă tuturor sub cuvânt de onoare că dacă veți fi alături de mine, de idealul libertății de a fi român, veți avea de tras din greu. Veți avea de răpus deznădejdea, veți avea oameni, prieteni și familie care vă vor spune că nu este bine ceea ce faceți, că nu asa se luptă cu sistemul, că este mai bine altfel.

Vă promit că va trebui să treceți examenul cumplit al răbdării și că asupra voastră se va arunca cu pietre și că unii din jurul vostru vă vor părăsi sau chiar vor trăda si chiar se vor mândri cu asta. Veți avea îndoieli mari iar atunci când veți cădea, veți spune că era într-adevăr mai bine altfel. Asta nu sună “electoral” dar sună a adevăr.

Vă promit însă în același timp, că în fiecare dimineață vă veți putea uita în oglindă fără să lăsați ochii în jos. Și atunci vă veți ridica din nou pentru a nu mai cădea.

Nu pot promite gloria vremurilor noastre efemere, ci Gloria mărturisirii, gloria de demult a fronturilor de luptă, care nu contează pentru vreun câștig politic, dar care știu cu certitudine că va conta pentru mântuirea sufletelor noastre, pentru flacăra năprasnică a voievozilor noștri, a sabiei lui Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, a cuvântului lui Mihai Eminescu si Octavian Goga, a unor întregi generații ce s-au ridicat pe cruce împotriva dictaturilor.

Din tot acest câmp de încleștare aprigă dîntre bine și rău au răsărit martiri și sfinți. Priviți-i în ochi pe cei care au fost bătuți cu ranga de fier și nu s-au dezis de Hristos și de Neam. Priviți Icoanele Sfinților Ardeleni, crucile martirilor din Covasna și Harghita, simțiți sufletul lor, de la Doboi până la Breţcu și Zăbala și Mărtănuş și Ojdula sau Târgu-Secuiesc.

Priviți-i în ochi pe cei care au luptat în munti cu arma în mână împotriva ocupației comuniste. Simțiți mâinile lor degerate din iernile grele petrecute în vagaunele din creierii munților. Simțiți inima lor lovindu-se de piept, ca două stânci de creme din care au izvorât scântei și flacără. Simțiți în adâncul vostru pașii de tunet ai Batalioanelor Române care au trecut Carpații pentru România Mare, tranșeele de sânge care au fost râuri, batistele înnodate de lacrimi ale femeilor ce-si așteptau bărbații plecați pe front și copiii îngenuncheati în fața mormintelor taților lor. Este o întreagă istorie de jertfă și luptă a unor oameni care s-au numit români. Ei sunt bunicii și străbunicii voștri, ei sunt familia voastră, sângele vostru.

Au îndurat prigoană, dar nu s-au lăsat. S-au frânt uneori, dar nu s-au îndoit. Și tocmai de aceea au rămas în istorie și în sufletele generațiilor care au urmat. Ei nu au construit dibăcii politice și nici guverne sau parlamente trădătoare, dar au făurit politica națională, cea a demnității românești. Și tocmai de aceea ei nu vor fi uitați, si tocmai de aceea ei rămân în istorie si din această cauză sunt atât de periculoși astăzi, pentru că ei sunt România. Restul, nu înseamnă nimic, decât calcule, compromisuri, promisiuni, tranzacții.

Și mai vă rog să conștientizați un lucru, simplu, elementar: Nația noastră s-a ridicat întotdeauna prin urmarea idealurilor iar atunci când a căzut, a căzut prin tranzacționarea lor pe piața liberă a compromisurilor. Nu suntem niște naivi cu capul în nori, suntem atât și atât de pragmatici, încât am înțeles un adevăr istoric, de necontestat: pe baricada libertății am fost mari, iar în saloanele unde i-am servit pe alții de la masa noastră, mici.

Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Citește și: MIHAI TÎRNOVEANU – Trăiască Nația!

Autor: Mihail S. Târnăveanul – medic, președintele Asociației Calea Neamului