Zilele trecute pe rețeaua de socializare Facebook un tânăr s-a filmat cu băiatul lui în brațe și a afirmat:

„În timp ce copiii sunt învățați la școală că ei sunt români, eu l-oi învăța pe-al meu că noi suntem moldoveni și vorbim limba moldovenească.”

Sigur că fiecare părinte are dreptul să-și educe odrasla așa cum își dorește, dar să-i inoculezi din copilărie prostiile și observațiile tale, acest lucru vorbește despre ce generație va veni din urmă.

Fiindcă dacă acest tată își educă copilul să fie un prost, cu greu va deveni unul deștept ori cum se spune-n popor: „Dintr-un bou, tot bou iese!”

Apoi ne mirăm de ce majoritatea moldovenilor noștri i-au susținut la aceste alegeri pe candidații proruși. Păi, cum să fii votat altfel, dacă încă de acasă li s-au înghesuit în minte că ei sunt moldoveni, vorbesc maldavenește și Moscova e mama lor.

Dar această postare mi-a amintit cum m-am prezentat acum câțiva ani la biroul stării civile din Chișinău în dorința de-a transcrie certificatul de naștere al fetiței mele. Aceasta fiind născută la București, sigur că avea unul românesc, unde în dreptul cuvântului – naționalitate se menționa: română. Iar funcționarii, observând și certificatele noastre moldovenești, au preferat să nu scrie pe acel act nicio naționalitate, doar să traseze o linie. Fiindcă pentru ei era inacceptabil ca doi moldoveni să fie părinții unui copil cu cetățenie română.

Însă această întâmplare m-a dus cu gândul iarăși la tata, care mi-a povestit cum la un eveniment a afirmat faptul că suntem români. La care, un moș s-a ridicat în picioare și a zis revoltat: „Domnule Dabija, n-aveți dreptate! Eu sunt moldovean! Dar fratele meu care trăiește la București, el e român!” Și atunci părintele meu l-a lăudat: „Măi, ce mamă genială aveți! A născut doi copii cu două naționalități diferite.”

Dar, din păcate, ca acest bătrân gândesc mulți dintre basarabenii noștri rătăciți, care sunt de părere că: „Românii ne-au furat pământurile noastre și ar trebui să ni le dea înapoi.”

Numai că, înainte de a le revendica, i-aș sfătui pe acești oameni curajoși să solicite mai întâi de toate să se scoată granița de la Prut. Atunci cu siguranță își vor primi pământurile înapoi, dar și Țara-Mamă își va îmbrățișa, în sfârșit, Basarabia. Iar conaționalii mei, văzându-se acasă, vor înțelege că sunt români și vorbesc românește, educându-și în același spirit și copiii, cei care sunt viitorul unui popor. Fiindcă școala de acasă și cea din societate construiesc omul de mâine.