Poate fi presa echivalată cu terorismul? (I)
Suveranul Pontif Francisc I a avut o întâlnire cu ziariștii în care le-a atras atenția că, atunci când difuzează informațiile, trebuie să se gândească la impactul acestora pentru că o informație falsă are același efect ca actele de terorism. La o astfel de afirmație, într-o Europă seculară și anticreștină, mă așteptam să fie o adevărată furtună în presă și în mediul virtual. Surpriză. Informația a fost difuzată, iar comentariile au fost foarte puține, ca să nu spun deloc. De ce? Poate pentru că afirmațiile Papei reflectau o realitate? Poate fi presa echivalată cu terorismul?
Am meditat și, în această notiță, mă voi referi la știrile și comentariile referitoare la sistemul de sănătate și la actul medical. În orice manual de Jurnalism, se spune că o comunicare trebuie să se bazeze pe o informație corectă, dar și accesibilă publicului căreia i se adresează. Corecta transmitere și receptare a informațiilor în sistemele de sănătate constituie un mijloc de protecție a intereselor pacienților. Cu o condiție: informația să fie exactă, onestă și inteligibilă. Astfel, corecta transmitere și recepție a informațiilor medicale devine o problemă socială prin impactul politic și economic – resursele mobilizate trebuie să fie decise în ultimă instanță de cetățeni; prin impactul social – informația impune un anumit comportament atât medicilor, cât și pacienților; și impact etic – necesitatea înlăturării conflictelor de interese, a falsei reclame etc.
În analiza mesajelor transmise, trebuie să ținem cont de faptul că putem fi dezinformați prin prezentarea jurnalistică cu teatralitate și senzațional, dar și prin prezentarea trunchiată și interpretată a informațiilor. Am în vedere reaua-credință – orgoliul, medicilor și al cercetătorilor, interese financiare sau politice, concurența neloială etc., dar și buna-credință – minimalizarea riscurilor în intenția de a ușura suferința bolnavilor, apelul la generozitatea publică, insistându-se pe anumite aspecte etc. Indiferent de buna sau reaua-credință pot să apară conflicte etice legate de transmiterea informațiilor în sistemele de sănătate.
Ele sunt determinate de:
- Absența în lumea politică, științifică și medicală a unei voințe reale de informare a publicului (deseori de teama deformării rezultatelor) versus dorința publicului de a se comunica rezultate de preferința cât mai senzaționale.
- Caracterul științific al informației versus lipsa de experiență științifică a celui care mediatizează informația.
- Necesitatea controlului calității informației versus libertatea și independența presei.
- Obiectivitatea informației versus interesele materiale sau politice ale unor terți care pot sta în spatele presei.
Dacă cercetăm presa românească, observăm că toate aceste conflicte etice apar și că nu există niciun mecanism de reziliere a lor. Există o adevărata disociere schizofrenică între lumea cunoscătorilor și presă. Verifică presa informațiile din sfera medicală? Nu am să exemplific cu modul în care este reflectat malpraxisul de către presa, ci am să iau un alt exemplu la modă în acest moment.
Dezbaterea privind vaccinările
Observăm de-a lungul timpului, din partea autorităților, un dispreț suveran față de informarea corectă a populației. El există ca o formă a dictaturii sănătății publice. Informațiile sunt date trunchiat și fără a se examina conflictele etice care pot să apară. Astfel de dezbateri, când au fost începute, au fost jugulate imediat.
Îmi aduc aminte despre situația legată de gripa porcină care a fost un episod la nivel mondial. S-au construit de către OMS scenarii apocaliptice în care existau sute de milioane de decese. În scenariul pentru România, prezentat de autorități, se spunea că se prognozează, în absența vaccinării, aproximativ 2 milioane de decese. Mai mult, Ministerul Sănătății a amenințat doctorii, care nu se vaccinează, cu desfacerea contractului de muncă. În acel moment, la o conferință de Bioetică, mi-am permis să pun la îndoială aceste date și faptul că ne aflam în fața unei pandemii, deoarece criteriile de clasificare au fost modificate la începutul acestui episod. Aceste afirmații, care au fost preluate de presa națională și internațională, m-au transformat într-un adevărat „dușman al poporului”. Nu vreau să spun ce etichete mi s-au pus. Mai mult, am fost considerat un dușman al vaccinărilor deși opțiunea mea clară și fermă a fost și este pro-vaccinare. Dar pro-vaccinare voluntară cu informarea corectă, privind beneficiile și riscurile vaccinării și respectând libertatea și dreptul persoanei de a avea o opțiune. Am suportat aceste etichete o lună de zile. După care au apărut date privind conflictul de interese (ca să nu spun corupția) existent la experții care au făcut scenariile și care au modificat criteriile pentru pandemie. Numai unul dintre ei primise un grant de 6,2 milioane lire sterline de la o firmă de medicamente, care întâmplător comercializă un asemenea vaccin. În final, numărul de decese în lume a fost mult mai mic decât la pandemiile de gripă „obișnuită”. La fel și în România.
Vaccinarea HPV a fost un adevărat eșec cu o pierdere financiară importantă pentru statul român. Nu numai că pacientele și părinții din grupul țintă nu aveau informațiile corecte, dar nici medicii nu au fost informați cu privire la reacțiile adverse și la eficacitatea acestei vaccinări. Mai mult, din dorința de economie, promovarea a fost suportată de firmele care produceau vaccinul. Îmi amintesc de un videoclip pe care l-am reclamat la CNA și care a fost retras în care se practica dezinformarea: o mamă cu cancer de col uterin, care își i-a rămas-bun de la fiica sa, spunându-i ca ea nu s-a vaccinat și de aceea nu s-a vindecat de cancer de col uterin. Aceasta în condiția în care nici în momentul de față nu se știe dacă infecția cu Human Pappiloma Virus este forma inițială a cancerului sau este favorizată de forme inițiale de cancer.
Și în final, modul în care „epidemia” de rujeolă este utilizată pentru a pregăti opinia publică să accepte o lege a vaccinării obligatorii. Ministerul Sănătății ne prezintă un număr de focare epidemice și declară că avem epidemie de rujeolă. Ce omită să spună Ministerul Sănătății? Omite să spună ca aceste focare au avut vârful în lunile ianuarie – aprilie. Omite să spună că în lunile iulie și august numărul de cazuri a fost nesemnificativ. Omite să spună că până în luna august inclusiv au fost recuperate vaccinările la 573 de copii cu vârsta între 1 și 15 ani. Omite să spună că la cele 2 cazuri confirmate de deces nu era recomandată vaccinarea cu ROR. Omite să spună că acei copii, care s-au îmbolnăvit, nu au putut să fie vaccinați pentru că nu erau în țară, pentru că nu erau pe lista niciunui medic de familie sau aveau contraindicații medicale. Cu alte cuvinte, o populație vulnerabilă, săracă, care nu avea nici o legătură cu refuzul de a se vaccina. Și mai uită să spună că, în județul Bistrița, unde a fost unul dintre cele mai mari focare, rata de vaccinare a populației țintă era peste 95% – care este un rezultat excelent (conform declarației făcute de prefectul de Bistrița). Și compară cu situația de anul trecut deși se știe că evoluția este ciclică, multianuală.
Această dezinformare prin omisiune are drept rezultat neîncrederea populației în programe benefice pentru protecția sănătății. Eu cred că o corectă și onestă informare a medicilor și a pacienților, chiar dacă este mai dificilă și cere un efort mai mare, ar avea un rezultat spectaculos pentru că ar reclădi încrederea în politicile publice.
Deci informațiile trebuie să fie corecte, accesibile și făcute cu onestitate. Observăm acest lucru în presa românească? Verifica presa informațiile?
Va urma.
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Hristos a înviat! - 20 aprilie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Bioetica în vremuri de război - 23 februarie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Decolonizarea culturală - 6 februarie 2025
