În fiecare an, pe data de 30 august, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Alexandru, cel supranumit și ”protectorul omenirii”.

Sfântul Alexandru este unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii și un apărător neînfricat al credinței creștine.

El a trăit la începutul secolului al IV-lea, pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a fost ucenic al Arhiepiscopul Mitrofan al Bizanțului. Ierarhul a dus o viață modestă, fără știința cărților însă, datorită virtuților sale a fost considerat îndeajuns de demn încât să îl slujească pe Sfântul Mitrofan, iar apoi să ajungă el însuși Patriarh.

Sfântul Alexandru este unul dintre marii cuvioși, cinstiți pentru viața și minunile pe care le-a săvârșit. Din pricina vârstei înaintate Patriarhul din acea vreme al Constantinopolului, Sfântul Mitrofan, l-a rugat pe Alexandru să participe în locul său la primul Conciliu de la Niceea.

Aici Sf. Alexandru a apărat religia și credința împotriva ereziei lui Arie, care susținea că Fiul nu este veșnic, ci a fost creat de Tatăl.

După ce s-a încheiat Sinodul, un înger i-a apărut Patriarhului spunându-i că cel care va lua scaunul bisericesc va fi Alexandru slujitorul său.

Ajungând Patriarh al Constantinopolului, Sfântul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani a continuat să apere Credința Ortodoxă în fața intrigilor lui Arie și a acoliților săi. A trecut la cele veșnice în anul 337, la vârsta de 98 de ani.

Ce se spune despre persoanele care poartă numele de Alexandru și Alexandra. Numele Alexandru reproduce vechiul nume persan Aleksandros. În Grecia antică, cea mai veche atestare provine din Iliada, Aleksandros fiind un alt nume al lui Pariş, fiul regelui Priam.

Femininul Aleksandra apare prima dată în Descrierea Eladei a lui Pausanias, ca supranume pentru Casandra, sora lui Paris.

Așadar, semnificația numelui Alexandru ar avea explicația ”care îi apară pe oameni.”

De aceeași popularitate s-a bucurat numele Alexandru și în Europa apuseană medievală, mai ales datorită lucrării Alexandria sau lui Alexandru cel Mare.

Scris în secolul al III-lea de un autor necunoscut, în Egiptul ocupat de greci, Romanul lui Alexandru cel Mare a pătruns și în Țările Române în secolul al XVI-lea.

În folclorul românesc, Alexandru este un ideal de vitejie, influența cărții resimțindu-se și în onomastica populară, în care circulă, alături de numele original, și derivate de la el.

În istoria românilor, Alexandru a fost un nume tradițional pentru domnitori. Astfel, nu mai puțin de 22 de domni din Țara Românească și Moldova au purtat numele Alexandru.

Citește și: MIRCEA VINTILESCU – VIAȚA ȘI UNELE FAPTE ALE SFÂNTULUI PROOROC ILIE