Rugăciunea altui Dac
Tu, Maică Preacurată şi pururea frumoasă,
Aleasa noastră Doamnă şi Fiică a Luminii,
Tu, Dacie Divină, duh blând plutind în casă,
Eu rogu-Te-nfloreşte-Ţi pe frunte astăzi spinii!Prea mult Te-a încercat în ochi argint de lacrimi,
Prea mult omăt în plete Ţi-a troienit istoria,
Şi Maică a Durerii ai fost arzând în patimi
Şi fulgi de iarnă tristă Ţi-au nins prin veacuri gloria!Ci, Maică Milostivă, în cronice mai plânge
Încet un prunc prea fraged, orfan de primăvară;
Noroc de temerarii ce-au lămurit cu sânge
Că nu e dor pe lume mai crâncen ca de ţară!Tu, Dacie Preasfântă şi pururea frumoasă,
Mereu îmi dai putere, Tu, Fiică a Luminii,
Şi-acum, când curcubeul e liberă mătasă,
Eu rogu-Te-nfloreşte-Ţi pe fruntea albă crinii!
Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist
Citește și: ADRIAN BUCURESCU – La Mihai Eminescu
Ultimele postari ale lui ADRIAN BUCURESCU (vezi toate)
- ADRIAN BUCURESCU – Dăinuirea tradițiilor: Izvorul Tămăduirii sau Fântânița - 25 aprilie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – Misterele Sângeorzului - 23 aprilie 2025
- ADRIAN BUCURESCU – Datini daco-române: Mânicătoarea - 22 aprilie 2025
