autor: prof. Gabriela-Cerasela Bechețeanu

Copilăria este cea mai plăcută perioadă a vieţii.

Ea ne permite să fim noi înşine şi, totodată, să atingem idealuri cu care, poate nu ne vom mai întâlni de-a lungul anilor.

Copilăria ne dă curajul de-a visa, acel curaj de-a ajunge până la Lună și înapoi, ne dă puterea de-a iubi şi de-a ne simţi iubiţi, ne dă speranța că totul durează la nesfârșit… căci, e posibil, la un anumit moment dat, ca tu, copile, și prietenii tăi să ieșiți afară, să vă jucați pentru ultima oară, deși, niciunul dintre voi nu știe asta…

Va veni o zi când îţi va fi dor de copilărie; de tine și de acele timpuri.

O vreme, îi vei întreba pe cei mari ce prostioare făceau când erau mici. Apoi, îi vei întreba ce-și amintesc despre trăsnăile tale. Mai târziu, le vei povesti propriilor copii despre cei mari şi despre tine…

Astfel, copilăria pare să nu se termine niciodată. Vârstele și amintirile ne însoțesc mereu, toată viaţa. Poate tocmai asta e frumuseţea sa. Că poartă cu ea toate vârstele prin care ai trecut, dând strălucire amintirilor care vor urma.

Mi-ar plăcea să ştiu că poţi face bine celui de lângă tine. Că poţi frânge un covrig ori o ciocolată, împărțind-o cu cineva.

Să nu te temi să dăruieşti, copile, fiindcă puterea de a dărui te face om!

Uneori, mi-e teamă că ființele mari ar uita că poţi fi, deopotrivă, vesel şi trist, cuminte şi zglobiu. Că timpul copilăriei e o stare ce vibrează numai bine și lumină. Că reușești să joci fotbal şi să te rogi, cu aceeaşi seriozitate.

Alteori, te văd de parcă ți-ar lipsi un anotimp din cele patru ale vieţii… Vara…

Eşti prea la şcoală. Nici bine nu încep cursurile, că stai mai mult în bancă, studiind, că alergi la un antrenament sau, dacă e week-end, că mergi la o meditaţie. Ești pus, chiar prea devreme, să înveţi limbi străine, dar, ce păcat să nu ai habar de jocul deslușirii ciripitului de păsări sau de limbajul colorat al florilor de câmp, al merilor și-al perilor de prin livezi!

Dacă m-ai întreba ce m-a făcut mai fericită în copilărie, nu aș găsi un alt răspuns decât: „Însăși copilăria!”. Pentru asta, te îndemn:

Joacă-te, nu renunța! Iar când va veni vremea, nu-ți fie frică nici să crești, nici să lupți, nici să visezi. Nu te teme să fii om, fiindcă, e minunat…

Citește!

Fă-ți prieteni! E important să nu te simți singur și, în același timp, să înțelegi că e un mare dar să fii prietenul cuiva. Dacă poţi, fă-te prieten cu Iisus, Copilul născut la Betleem, Dumnezeul nostru, al tuturor. Fă-te prieten şi frate cu El! Merită. Așa cum merită să devii fratele celor din jur, care te respectă şi te apără. Mulţi ori puţini. Ei sunt, de obicei, familia ta.

Crescând, vei descoperi că poţi iubi şi urî, că poți certa și ierta, că poți vorbi și tăcea. Un șir de sentimente și de porniri, pe cât de opuse, pe atât de umane, fiindcă, în fond, nu suntem nici aşa diferiţi cum părem, nici aşa deştepţi cum ne credem.

Să te ții aproape de cele frumoase!

Să nu minţi; nici pe alții, nici pe tine!

Vorbeşte-le mereu părinţilor; sărută-i, din când în când, ca să le aduci aminte că ești fiul lor! Nu, nu e pentru că ar uita, ci, pentru că le place – deși, nu o recunosc.

„Lăsați copiii să râdă!”, ȋndeamnă preotul Constantin Necula ȋn cartea sa. O spun și eu: nu uita să râzi, copile!

Să ai ȋncredere ȋn bucurie ṣi să o ȋmbrăţisezi, pentru că numai atunci ai să descoperi că poţi dansa cu tot ce te ȋnconjoară!

Știi, într-un fel, și noi, adulții, tot copii suntem. Un pic mai mari, dar jocul ne binedispune în aceeași măsură, iar lipsa lui, spun psihologii, ne-ar crea probleme mari.

Adulții care nu au cunoscut partea frumoasă a copilăriei ar trebui să învețe să se joace și să se bucure privindu-i pe cei mici…

De aceea, în prima zi de Iunie, tu, copile, și noi, oamenii mari, să ne bucurăm, împreună, de Copilărie!

Autor: prof. Gabriela-Cerasela Bechețeanu, distinsă cu Premiul I-secțiunea Eseu, la concursul Lumină și Culoare 2023, pentru lucrarea Tradiții și Obiceiuri Pascale

Sursa foto: arhiva personală a Gabrielei-Cerasela Bechețeanu

Sursa:Laura Damian, Timpul Bruxelles