Lumina Învierii, sau Focul Haric, este, împreună cu Învierea lui Iisus Hristos, cea mai veche minune a creştinătăţii.

În mod suprafiresc, ea este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbăta Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre văzută atât de credincioși, cât și de necredincioși, care uimește toată mintea și dovedește oamenilor până la sfârșitul veacurilor că Hristos, lumina lumii și Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morți a treia zi, dăruind tuturor viață veșnică.

Se știe, așa cum tradiția a dovedit-o, că Sfânta Lumină se aprinde numai la rugăciunile ortodocșilor, ca o dovadă incontestabilă a faptului că numai ei păstrează dreaptă credința apostolică și că Ortodoxia este credința cea adevărată.

Ceremonia Sfintei Lumini

De-a lungul perioadei în care este menționată documentar, ceremonia pogorârii Sfintei Lumini, a suferit o schimbare esențială și anume, aceea legată de prezența, sau absența patriarhului grec care conduce întreg ritualul, în interiorul Sfântului Mormânt.

Vreme de mai multe secole, în clipa în care se săvârșea minunea, aceea a aprinderii Candelei Neadormite din interiorul Mormântului, înăuntru nu se afla nimeni. Conform izvoarelor scrise, intrarea era sigilată cu ceară de albine de garda romană, în amintirea pecetluirii Mormântului, iar patriarhul rămânea în afara Mormântului, unde rostea rugăciunile rânduite.

Când Sfânta Lumină se pogora din Cer se putea vedea îndată strălucirile alb-albăstrui care se răspândeau peste tot și în aceeași clipă se aprindea și Candela Neadormită din interiorul Mormântului. Acea lumină se vedea printre zăbrelele metalice care existau la intrarea Mormântului.

Interiorul Mormântului aflat complet în întuneric și gol, se lumina deodată nu numai de la lumina candelei, dar și de la lumina care izvora din însăși piatra Mormântului.

Atunci guvernatorul musulman al Cetății, descuia ca să intre patriarhul. În continuare, patriarhul aprindea de la candelă lumânările, după care ieșea și împărțea tuturor credincioșilor Sfânta Lumină.

De la sfârșitul sec. al XV-lea până în zilele noastre ceremonia pogorârii Sfintei Lumini se desfășoară după alt ritual.

Acest ritual începe în Sâmbăta Mare, de la ora 7:00 dimineaţa, când toate luminile și candelele din Sfântul Mormânt și din toată biserica se sting, se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt, apoi se pecetluiește ușa mormântului în fața clerului și a întregii mulțimi, cu două panglici de pânză albă, cu peceți din ceară la capete, așezate încrucișat.

Din acest moment, polițiștii israelieni păzesc Sfântul Mormânt cu strictețe, pentru ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În biserica devenită neîncăpătoare, se află mii de oameni, veniți din toate colțurile lumii, pentru a vedea minunea – călugări, credincioși simpli, ambasadori – unii poartă în mâini mănunchiuri de 33 de lumânări, anii Mântuitorului, alţii doar una sau trei. Toate sunt stinse.

În jurul orei 12:00, patriarhul grec vine în procesiune la biserică împreună cu clerul, urmat de patriarhul armean şi episcopul copţilor, precedați de 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului.

Se înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, în sensul invers acelor de ceasornic, cântând “Învierea Ta, Hristoase. Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi, pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim”.

La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod “Lumină lină a sfintei slave”. Sunetele clopotelor se aud în toată Cetatea.

În altarul bisericii, patriarhul se dezbracă de omofor, sacos şi de mitră şi rămâne numai în stihar alb (veșmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfășurat în groapă), cu epitrahil, mânecuțe şi brâu, apoi este condus de doi diaconi în fața Sfântului Mormânt.

Înainte de săvârşirea minunii, patriarhul este examinat de autorităţile israeliene pentru a se arăta că nu poartă asupra sa mijloace tehnice de aprindere a focului.

Patriarhul rupe peceţile de pe uşa Sântului Mormânt şi intră în prima încăpere, numită Capela Îngerului, însoţit de un arab musulman. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştele viitor.

Patriarhul intră apoi în a doua încăpere și îngenunchează în fața lespedei Sfântului Mormânt, unde se roagă, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului și supraveghează.

Uneori, e posibil să se aştepte câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârşeşte îndată ce sunt rostite rugăciunile.

Deodată, o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Apoi, adierea dispare și pe piatra încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, care aprinde vata presărată pe lespedea Mormântului. De asemenea, în chip minunat, este aprinsă și Candela Neadormită.

Patriarhul Diodor I (patriarh al Ierusalimului între anii 1981-2000), mărturisea:

„Placa Mormântului arată ca şi cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină. Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alte ori umple de lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau în afara Mormântului şi privesc înăuntru văd cum este plin de Lumină.

Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt patriarh în Ierusalim şi am primit Sfânta Lumină. Lumina are o compoziţie diferită de cea a unei lumini obişnuite care arde într-o candelă.

Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus şi formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putinţă să aprind lumânările mele de la ea.”

Apoi, patriarhul iese în faţa Sfântului Mormânt cu două făclii aprinse şi strigă de trei ori: “Veniţi de luaţi LUMINĂ! “

În cel mult trei minute, toți credincioșii adunați aprind felinarele și buchetele de câte 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacăra vie. Mulți se ating de flacără cu fața, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde.

Tot acum iau Sfânta Lumină de la patriarh, romano-catolicii, armenii și copții și o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul.

Delegațiile Bisericilor Ortodoxe primesc Lumina Sfântă de la Patriarh și apoi ies în mare grabă și pleacă spre Aeroportul din Tel Aviv, unde avioanele speciale le așteaptă spre a merge către țările lor.

La venirea în țară sunt pregătiți preoții care pornesc asemenea unor ștafete și duc Lumina în toate direcțiile, astfel încât până la miezul nopții să ajungă în toate bisericile, iar când slujitorii ies în fața altarelor la slujba Învierii și adresează chemarea:

„Veniți de primiți LUMINA!”, le oferă tuturor credincioșilor Sfânta Lumină de la Mormântul lui Iisus din Ierusalim.