In fiecare an, in preajma Praznicului Botezului Domnului, si, nu numai, atat in zona rurala cat si la oras, Parintele merge cu botezul ori cu sfintitul caselor, acesta fiind, inca, un mijloc pastoral – misionar cat se poate de veritabil si de eficient, cu toate ca, de cele mai multe ori, nu este, deloc, un lucru facil sau, plin de castig, asa, dupa cum considera unii!…

Altfel spus, este o forma de prezenta, de prezentare chiar si, de reprezentare, de impartasire, de propovaduire si de marturisire al Domnului nostru Iisus Hristos – Cel botezat in apele Iordanului, in casele oamenilor, ale credinciosilor, adica, in mica biserica din casele crestinilor nostri!…

Ca martor direct pot (de)pune marturie ca, este extrem de interesant si de graitor, miscator sau important acest act liturgic, sacramental, sfintitor, apologetic si marturisitor, al preotului slujitor, care intra in casele, poate chiar si sufletele sau inimile crestinilor, ale oamenilor, unde, el, Sacerdotul, intalneste sau gaseste tot felul de situatii, de ipostaze, de probleme, de povesti de viata, care mai de care, mai diverse ori diferite, iar Parintele trebuie sa aiba, sa porte la el, cu timp si fara timp, tot cuvantul cel bun, intelept, cald, bland, dres cu sare chiar precum si plin de miez ori de seva, substanta sau continut, dupa fiecare caz ori situatie in parte!…

Si, sa nu credeti cumva ca este usor, nu, dimpotriva!…

Altminteri, poate, in foarte multe cazuri, daca nu in cele mai multe, indeosebi la sat, Preotul este sau, a ramas singurul ori, printre putinii, care mai viziteaza si cerceteaza casele, familiile, sufletele si inimile crestinilor, unii dintre ei atat de apasati, incorsetati, necajiti sau intristati, sarmanii, altii, atat de stresati, impresurati, preocupati ori coplesiti de toate lucrurile sau lucrarile, nevredniciile ori netrebniciile acestei lumi si acestui veac, atat de vremelnic si de inselator!…

De aceea, este frumos gest, binecuvantat lucru si vrednica fapta, sa deschizi casa si sufletul inaintea Parintelui paroh sau duhovnic!…

El vine sa (ne) sfinteasca casa si familia noastra cu Aghiasma cea mare, care, doar acum, este sfintita, prin oficierea unei slujbe solemne, speciale si impresionante chiar!…

In alta ordine de idei, noi stim si recunoastem ca Aghiazma mare nu se strică niciodată, dacă este ținută într-un loc ingrijit si curat!…

Bunaoara, Parintele Profesor Petre Semen, in cartea lui “Comentarii la Psalmi” recunoaste si marturiseste faptul că a reușit să păstreze aghiazma mare din primul lui an de preoție, iar asta se întâmpla acum mai bine de 40 de ani!…

In alta ordine de idei, nu busuiocul cufundat în apă o sfințește și o transformă în aghiazmă mare, ci rugăciunea de invocare ce se citește, iar mai apoi prin mâna preotului slujitor care atinge materia apei se coboară harul Duhului Sfânt!…

Prin urmare, este o mare binecuvântare să primim preotul cu aghiazma mare, pentru a (ne) sfinți casa, așadar, da, sa îndrăznim, in acest sens, și sa nu întoarcem spatele unei asemenea fericite ocazii ci, dimpotriva, sa ne bucuram, cu bucurie sfanta, de un asemenea binecuvantat prilej!…

Altfel spus, da, intr-adevar, este frumos, folositor si ziditor sa întâmpinăm preotul sfintitor cu lumânare aprinsă în mână sau, cu candela aprinsa iar noi, toti, sa primim, în dar, binecuvântarea de a-l avea pe Iisus Hristos ca oaspete, de mare si aleasa cinste, în casele, sufletele, duhurile si inimile noastre!…

Dumnezeu sa le ajute sfintitilor Sai slujitori, sa poate merge si ajunge, peste tot, in casa, familia si inima fiecarui dreptslavitor crestin, binestiind ca, ei, defapt, nu fac altceva decat sa implineasca Cuvantul Domnului, din Sfanta Sriptura, potrivit caruia, “mergand, invatati toate neamurile, propovaduind la toata faptura si, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!…”