MIHAI MURĂREȚU – JEAN MIHAIL – VIAȚA CELUI MAI MARE FILANTROP ROMÂN

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

JEAN MIHAIL – VIAȚA CELUI MAI MARE FILANTROP ROMÂN

Zilele trecute, pe 16 noiembrie, s-au împlinit 148 de ani de la nașterea celui mai mare filantrop al României.

Jean Mihail s-a născut la Craiova. Casa părintească, locul unde a copilărit împreună cu fratele său, Nicolae, a fost o casă de pe strada Simion Bărnuțiu, vis a vis de actuala Salină Fulvia până în Palatul Copiilor, pe partea dreaptă în sensul de mers către parc (în prezent aceasta fiind demolată).

Atât tatăl său, cât și mama proveneau din familii de aromâni. Mathilda, mama, era născută la Viena în familia Spiro, iar tatăl, Dini, fusese primul copil născut în Craiova al Mihaililor, originari din Megarova, localitate din actuala Macedonie de Nord.

După moartea prematură a mamei sale, la numai 27 de ani, micuțul Jean, în vârstă de 7 luni, a trecut în grija mătușilor, alături de Nicolae, fratele său mai mare.

A primit o educație aleasă și a avut parte de dragostea bunicii Victoria, cea de care a fost foarte apropiat.

Bogata corespondență purtată cu mătușile și cu tatăl său stă mărturie a relațiilor apropiate și a căldurii de care Jean a avut parte în familie.

Primii ani de școală i-a făcut în Craiova, la Colegiul Carol I. Apoi a plecat în Franța, unde a continuat studiile liceale alături de fratele său, la Pau. Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Drept a Universității din Bordeaux. Instituția este una dintre primele din Europa, având o vechime de peste 575 ani.

După moartea tatălui Dini, Jean, alături de fratele Nicolae, a preluat administrarea afacerilor familiei. Stabilirea lui Nicolae în Franța avea să îi dea lui Jean întreaga libertate de acțiune în privința gestionării moștenirilor paterne cât și a celor care urmau să vină de la cele două mătuși, Areti Fotino și Maria Coloni.

Fire discretă, Jean a fost recunoscut de contemporani ca un mare binefăcător. Descrierile sale, deși puține în presa vremii, ne arată un suflet nobil. Actele de caritate au fost făcute mereu fără a atrage atenția, lucru recunoscut și de jurnaliștii vremii atunci când i se făcea descrierea:

,,Unul dintre cei mai mari propretari din țară. Fost și actual deputat, ales în Constituantă. S-a înscris în Partidul Național Liberal, fiind unul dintre cei dintâi cari au aderat la’nfăptuirea reformelor anunțate de guvernul liberal. D-sa e de principiul împroprietăririi țăranilor. Numai acest gest îl arată că nu este un egoist, aşa cum caută alții să facă atmosfera, acest gest dovedeşte calitățile de inimă cu cari este înzestrat d. Jean Mihail.

De altfel, numeroasele sale binefaceri, cu diferite prilejuri, arată dărnicia acestui suflet distins. Şi, dacă nu se ştiu toate cât face, e pentru că d. Mihail nu este unul dintre acei cari trâmbițează, d-sa nu este un reclamagiu care face puțin şi vorbeşte mult. Din contra, vorbeşte puțin și face mult.

O singură persoană de încredere, Administratorul averei D-sale d. Curti, știe cât face pentru cei lipsiți de mijloace d. Mihail. D. Curti, de asemenea, este un om cinstit, harnic şi care merită încrederea de care se bucură la D-nii Jean şi Nicolae Mihail’’.

În tot sudul României a deținut numeroase imobile și terenuri, cea mai de seamă clădire lăsată posterității fiind actualul sediu al Muzeului de Artă din Craiova. Palatul îi poartă numele și se află situat pe Calea Unirii, în centrul orașului. În perioada interbelică palatul avea numele tatălui lui Jean, Dini Mihail.

Mare pasionat de pictură și sculptură, Jean Mihail a încurajat numeroși tineri artiști, ajutându-i material să își finalizeze operele sau cumpărând lucrările acestora.

În 1913 a luat inițiativa ridicării unui ,,Monument ecvestru Mihai Viteazul’’ la Craiova. Comitetul creat pentru strângerea fondurilor necesare ridicării statuii, care îl avea în frunte chiar pe Jean Mihail, a reușit gruparea machetelor într-o expoziție găzduită la palatul Dini Mihail, în 1914. Anii tulburi ai Primului Război Mondial au pus capăt acestui proiect.

Jean Mihail a construit sau renovat grădinițe, școli, spitale și biserici, a ajutat cu bani multe familii sărace, precum și elevi sau studenți care cu greu puteau face față cheltuielilor de școlarizare.

A dorit să construiască un ansamblu de locuințe în mahalaua Belcineanu, pe locul actualului Stadion al Tineretului din Craiova. Acest proiect nu a fost finalizat.

Oarecum surprinzător față de tradiția conservatoare a familiei, în 1914, Jean Mihail a aderat la principiile liberale și s-a înscris în acest partid. Marele latifundiar craiovean sesizase că principala forță politică a României în acea epocă devenise Partidul Liberal al Brătienilor și nu a ezitat să se înscrie în rândurile sale. Fiind ales senator de Satu Mare, în afară de împroprietărirea țăranilor, a militat pentru eliminarea vechiului sistem electoral cenzitar și înlocuirea acestuia cu votul universal.

Perfect cunoscător al chestiunilor țărănești, Jean Mihail a înțeles foarte bine rolul social al marii proprietăți, cultivând singur aproape toate moșiile, făcând, după modelul occidental, culturi intensive în acea epocă, ajutând la educarea economică a sătenilor și întreținând pe propria cheltuială școlile și bisericile zidite de defunctul său părinte.

Fiind unul din cei mai mari proprietari rurali din țară, s-a ocupat mai mult cu administrarea întinselor proprietăți, pe care le avea în diferite județe din sudul țării. Avocatura, pentru care se pregătise la Bordeaux, nu a profesat-o niciodată.

De o corectitudine ireproșabilă și cu o mare putere de muncă și acțiune, Jean Mihail a dat dovadă de spirit de sacrificiu pentru binele comun; a fost de acord cu exproprierile marilor moșii, cu toate că lucrul acesta îl afecta în cel mai direct mod.

A militat pentru ridicarea materială a țărănimii, fiind conștient că lucrătorii câmpului erau principala forță a dezvoltării României. Jean Mihail a spus acest lucru și în singurul interviu acordat presei: ,,cred că în afară de pământurile Statului, și ale instituțiunilor de binefacere, sunt datori și proprietarii mari să facă sacrificii serioase pentru consolidarea temeinică a clasei țărănești, prin cât mai numeroase împroprietăriri, prin creare de cât mai multe gospodării, căminuri românești”.

La 2 noiembrie 1922, regele Ferdinand l al României îl numea pe senatorul de Satu Mare, Jean Mihail, Comandor al Ordinului Coroana României. Ordinul Coroana României a fost înființat de Carol l la 1888, după proclamarea țării ca regat. Acesta s-a acordat atât militarilor, cât și civililor, pentru a răsplăti servicii deosebite aduse statului.

Marele latifundiar și filantrop craiovean a fost și membru al Societății Regale Române de Geografie. Societatea fusese înființată la 1875 și l-a avut ca președinte și protector pe Majestatea Sa Regele Carol l al României.

Pentru craioveni a investit în Fondul ,,Nicolae şi Victoria Michail” (numele bunicilor săi), iar prin testament a donat acestui fond suma de 500 000 de lei pentru a fi ajutaţi săracii şi bolnavii orașului. În același fond, unchiul Androcli Fotino lăsase la moartea sa suma de 10 000 de lei cu aceeași destinație.

Un capitol sensibil, interesant, dar aproape total necunoscut, îl reprezintă femeile din viața lui Jean.

Bogat, chipeș și neînsurat, Jean Mihail a avut toate atuurile unui bărbat cu succes la domnișoare și doamne. Viața sa sentimentală este înconjurată de multă discreție. Fotografiile de familie păstrate ne dezvăluie numeroase instantanee cu reprezentantele sexului frumos. Nu putem ști care dintre acestea erau simple cunoștințe, prietene sau mai mult de atât. În acest aspect al vieții lui Jean, cu siguranță, descoperirile vor veni din cercetări viitoare, până în prezent corespondența de familie nearătând mare lucru. În marea lor majoritate, fotografiile cu doamne și domnișoare nu sunt inscripționate, doar câteva păstrează semnături în semn de dedicație.

O singură domnișoară, o franțuzoaică din Luchon, pare, judecând după multele imagini dăruite lui Jean și păstrate, să fi jucat un rol sentimental important și îndelungat în viața sa. Prezentă în numeroase instantanee alături de un cățel, de părinți și de ceea ce personal bănuiesc a fi o soră mai mică, și numai o singură dată alături de Jean, înclin să cred că a fost una dintre prietenele vechi și statornice ale lui Jean.

Actele de caritate făcute de Jean Mihail au fost numeroase și constante de-a lungul vremii.

Într-un ultim și onorant gest, acesta a lăsat întreaga avere Statului Român. Când magistratul a citit pasajul din testament prin care Jean Mihail lăsa legatar statul român, reprezentat prin Ministerul de Agricultură și Domenii, ,,atunci entuziasmul, care a cuprins pe toți cei prezenți, a străbătut într-o clipă de la un cap la altul, întreg Palatul Justiției’’.

Moștenirea lăsată generațiilor următoare a fost prost administrată, dorința testamentară fiind respectată doar în mică măsură.

Apropierea războiului și venirea la putere a comuniștilor aveau să pună capăt definitiv oricărei tentative de ducere la îndeplinire a multor prevederi din testament.

Text: Mihai Murărețu

Foto: O imagine din colecția familiei Mihail. Fotografia este nedatată și neinscripționată. Ea a fost realizată în jurul anului 1907. Am reușit identificarea lui Jean Mihail (dreapta-sus), a fratelui său, Nicolae Mihail (rândul din mijloc, cu mâna la rever) și a tatălui lor, Dini Mihail (în centru, cu barbă).

Jean Mihail

Sursa foto: SJAN Dolj

Citește și: MIHAI MURĂREȚU – NICOLAE ROMANESCU, PRIMARUL NEPERECHE

Citește și: MIRCEA VINTILESCU – JACQUES MENACHEM ELIAS, un mare patriot și filantrop român