De ce sunt medicamentele scumpe în România sau cum buna-credință nu poate acoperi ignoranța
(…) Înainte de Brexit, am observat două fenomene: unul intens mediatizat: de ce sunt medicamentele mai scumpe în România decât în alte țări; și altul neluat în seamă: comunicatul uneia dintre cele mai serioase organizații a pacienților din România – coaliția COPAC – Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice – care sesiza un fenomen foarte grav – împiedicarea accesului la medicamente a pacienților cu boli cronice.
Să le analizăm.
Știrea, că în România medicamentele sunt mai scumpe decât în alte țări, a trezit o adevarată isterie colectivă. Comentatori, deontologi, tehnocrați, birocrați, funcționari publici etc. au apărut pe sticla televizorului și-au dat ochii peste cap și au plâns ipocrit pacienții români și au găsit vinovații: medicii români care prescriu medicamente scumpe. Toți, dar absolut toți, au dat dovadă de o ignoranță crasă, necunoscând legislația din România în ceea ce privește stabilirea prețurilor la medicamente.
În România, prețurile la medicamente se stabilesc de către Ministerul Sănătății, prin urmare, medicamentele nu pot fi comercializate decât cu acest preț maximal. (…) Guvernul tehnocrat a luat decizia ca acest preț să fie echivalentul celui mai mic preț din Uniunea Europeană. Până aici toate bune. Se dovedește buna-credință în faptul că pacientul român va plati cel mai mic preț pentru un anumit medicament. Însă în ignoranța lor, tehnocrații au uitat că piața medicamentelor este o piață liberă și nu poate fi reglementată, că există o competiție liberă și că, în esență, firmele de medicamente doresc să aibă un profit. Efectul a fost ieșirea de pe piață a medicamentelor ieftine. Exportul paralel combinat cu modul de calculare a clawback-ului pentru producătorii români de generice (medicamente ieftine) a dus la situația în care pe piața românească se găsesc doar medicamente scumpe. (…)
Impunerea celui mai mic preț pentru un anumit medicament duce paradoxal la scumpirea acelei molecule active, iar produsele ieftine sunt eliminate de pe piață. Deci nu medicii sunt vinovați, ci decidenții. Astfel, ignoranța omoară orice bună intenție.
Medicii trebuie să prescrie un tratament pacienților lor. Un tratament, care să existe în România, pentru că altfel activitatea medicală rămâne fără obiect; asta dacă cei care plâng pentru binele pacienților (în înțelepciunea lor) nu iau măsura ca de acum înainte prescripțiile medicamentoase să nu le mai facă medicii, ci birocrații. (…)
Modul în care sunt dezbătute problemele din sănătate îmi aduce aminte de o replică din filmul și cartea Corabia nebunilor pe care o parafrazez: Doi cetățeni stau de vorba. Unul dintre ei susține că tot ce se întâmplă rău în sistemul de sănătate este din cauza medicilor. Celalalt îi dă o replică: Eu cred că pentru tot ce se întâmplă rău în societate sunt de vină medicii și bicicliștii. Primul întreabă: De ce bicicliștii? Al doilea răspunde: De ce medicii?
P.S.: pentru cei interesați vreau să menționez că nu am beneficiat niciodată de o sponsorizare de la vreo firmă de medicamente pentru a participa la congrese – mi-am plătit singur sau mi-au plătit organizatorii fiind invited speaker -, și nu sunt medic prescriptor datorită specialității mele. Singura prescripție pe care pot să o fac este de formol pentru îmbălsămare, iar acesta fiind de producție internă este foarte ieftin.
Autor: Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae
Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – Vorbitori în numele breslei
Sursa imagine: capital.ro
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Neuroetica și neuroștiințele - 29 octombrie 2024
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Muzica clasică și sfârșitul vieții - 23 octombrie 2024
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – A XIX-a Conferință Națională de Bioetică - 15 octombrie 2024