CLAUDIA MARCU – Încălzirea globală, o manipulare: schimbările climatice, produse de soare, nu de CO2

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Încălzirea globală, o manipulare: schimbările climatice, produse de soare, nu de CO2

I. Documentar exploziv. Oamenii de știință aruncă în aer înșelăciunea încălzirii globale

Încălzirea globală este doar o agendă politică, devenind o religie de la care nu te poți abate. Un documentar exploziv, realizat cu ajutorul unor reputați cercetători și oameni de știință de talie mondială, a demontat pas cu pas înșelăciunea schimbărilor climatice provocate de CO2-ul produs de factorul uman. Dovezile imbatabile arată clar că nu există nicio legătură între încălzirea globală și dioxidul de carbon.

Documentarul ”Marea șmecherie a încălzirii globale” demolează punct cu punct toată teoria schimbărilor climatice cauzate de factorul uman și de CO2. Argumentele și dovezile de netăgăduit devoalează politica dictată la nivel mondial, de aruncare în sărăcie a întregii populații. Sub sloganul încălzirii globale, oamenii trebuie să plătească mai mult pentru lucruri de bază, cum ar fi energia și hrana, prețul plătit fiind o prăbușire a nivelului de trai și un regres de 200 de ani.

Ni se arată că vremea se schimbă, dar asta se întâmplă întotdeauna, spun oamenii de știință în documentar. Astfel, în istoria lungă a pământului au fost nenumărate perioade când a fost mult mai cald și mult mai rece decât este azi, când marea majoritate a lumii era acoperită de păduri tropicale sau de vaste calote de gheață. Clima s-a schimbat întotdeauna și a făcut asta fără niciun ajutor din partea oamenilor. Putem să urmărim tendința încălzirii din prezent înapoi în timp cel puțin de 200 de ani, până la sfârșitul perioadei foarte reci din istoria pământului. Cum se numește această perioadă? Este cunoscută climatologilor ca și Mica Eră Glaciară. ”În secolul 14, Europa a plonjat în Mica Eră Glaciară, dovezile le găsim în vechile ilustrate și picturi ale bătrânei Tamisa, pentru că în timpul celor mai grele și aspre ierni ale acestei mici ere glaciare, Tamisa a înghețat și au existat minunate târguri pe gheață ținute pe Tamisa și oamenii patinau și chiar vindeau lucruri pe gheață”, spune prof. Philip Stott, de la Departamentul de Biogeografie a Universității din Londra.

Un parcurs firesc al climei

Dacă ne uităm și mai mult în urmă, înaintea micii ere glaciare, găsim o eră de aur prosperă, când temperaturile erau mai ridicate decât sunt astăzi, un timp cunoscut climatologilor drept perioada caldă medievală. ”Este important ca oamenii să știe că clima a instalat un stil de viață foarte diferit în perioada medievală. Avem această viziune astăzi că încălzirea o să aibă urmări apocaliptice. De fapt, oriunde găsim descrisă această perioadă caldă apare asociată cu bogăția. În Europa, aceasta a fost marea eră a constructorilor de catedrale, un timp când podgoriile au înflorit chiar și în nordul Angliei. Mergând înapoi în timp mai departe, înainte de era medievală caldă, găsim și mai multe interval calde, inclusiv o foarte lungă perioadă în timpul Erei Bronzului, cunoscută geologilor ca Holocenul Maxim, când temperaturile au fost semnificativ mai mari decât astăzi, pentru mai mult de trei milenii. Vedem că urșii polari au supraviețuit cu siguranță acelei perioade, pentru că sunt cu noi azi, ei sunt foarte adaptabili și aceste perioade calde din trecut nu au creat probleme pentru ei”, arată oamenii de știință.

Relație inversă

Prof. Patrick Michaels, de la Departamentul Științele Mediului al Universității din Virginia, susține că oricine vine și zice că CO2 este responsabil de cea mai mare parte a încălzirii din secolul 20 nu cunoaște câteva date de bază. Producția industrială în decadele timpurii ale secolului 20 era încă în copilăria ei, restrânsă doar la anumite țări, afectată de război și depresie economică. După al Doilea Război Mondial, lucrurile s-au schimbat, bunuri de consum ca frigidere, mașini de spălat, televizoare și automobile au început să fie produse în masă pentru o piață internațională. Deci cum se compară povestea industrială cu recordurile temperaturilor? Începând cu mijlocul secolului 19, temperatura pământului a crescut cu doar o jumătate de grad Celsius, dar această încălzire a început cu mult înainte ca mașinile și avioanele să fie inventate. Și, mai mult, cea mai mare parte a creșterii temperaturii s-a întâmplat înainte de 1940. După al Doilea Război Mondial, în timpul boom-ului economic, temperaturile, în teorie, ar fi trebuit să crească, dar nu au crescut, ci au scăzut, nu pentru unul sau doi ani, ci pentru patru decenii. De fapt, paradoxal, nu s-au oprit din scădere până la recesiunea economică din 1970.

Opriți vulcanii!

Prof. Syun-Ichi Akasofu, Director al International Arctic Research Center, semnalează că CO2 a început să crească exponențial aproximativ în 1940, dar temperatura, de fapt, a început să scadă în 1940 și a continuat să scadă până în 1975, deci aceasta este o relație invers proporțională. Când CO2 crește rapid, dar temperatura scade, atunci nu putem spune că CO2 și temperatura merg împreună, spune prof. Syun-Ichi Akasofu. Cercetătorii atrag atenția că CO2 formează doar o mică parte din atmosfera pământului, de fapt noi măsurăm schimbările nivelului atmosferic al CO2 în zecimi de părți pe milion. Dacă consideri CO2 ca procent din toate gazele din atmosferă, oxigen, nitrogen, argon etc, este doar 0,054% și este o incredibil de mică parte. Atmosfera este făcută dintr-o multitudine de gaze și doar un mic procent sunt numite gaze cu efect de seră și din acel foarte mic procent, 95% din el sunt vaporii de apă, care sunt cel mai important gaz cu efect de seră. Oceanul este cel mai mare rezervor de CO2 . Dacă suprafața oceanului se încălzește, tinde să emită CO2. Vulcanii produc mai mult CO2 în fiecare an decât toate fabricile, mașinile și avioanele și toate sursele de CO2 produse de om puse împreună. Alt CO2 vine de la animale și bacterii, care produc aproximativ 150 de gigatone de CO2 în fiecare an, comparativ cu cele 6,5 gigatone produse de oameni. O sursă chiar mai mare de CO2 este vegetația în descompunere, de la frunzele care cad toamna, de exemplu, mai arată oamenii de știință.

♦   ♦   ♦

II. Opriți manipularea! Schimbările climatice, produse de soare, nu de CO2

Cercetătorii au demonstrat, cu dovezi zdrobitoare, că schimbările climatice, indiferent că privesc scăderea sau creșterea temperaturilor, au o legătură directă cu activitatea solară, nicidecum cu nivelul de CO2. Cu toate acestea, narativul oficial, care sfidează atât știința, cât și logica, perpetuează aceeași apocalipsă climatică produsă de oameni, cu o țintă precisă: întoarcerea în Evul Mediu, ca dezvoltare și nivel de trai. 

Puțini sunt în România cei care cred, cu adevărat, în încălzirea globală, mai ales că se observă clar o răcire accentuată a climei, prin creșterea lunilor sezonului rece, care s-a manifestat în 2022-2023. Foarte mulți sunt însă cei care nu își dau seama de consecințele groaznice ale unei asemenea manipulări. Fără noua religie a schimbărilor climatice nu ar fi existat niciun Green Deal în UE, iar Green Deal-ul este motivul pentru care România este obligată să-și închidă termocentrale pe cărbune, importând energie din ce în ce mai scumpă. Green Deal este motivul pentru care energia în Europa a devenit extrem de inaccesibilă pentru marea majoritate a populației și motivul pentru care toate produsele s-au scumpit, cu o inerentă prăbușire a nivelului de trai în UE, și o cădere sub pragul de sărăcie a românilor.

Documentarul ”The Great Global Warming Swindle”, în care oameni grei ai științei mondiale aduc dovezi concrete împotriva manipulării globale, ar trebui adus oficial, alături de alte mărturii și demonstrații științifice, în fața celor care ne condamnă la sărăcie și ar trebui să fie semnalul trezirii din adormirea generală. Pentru că altfel, în scurt timp, vom ajunge o turmă închisă într-un țarc, cu rații stricte de amprente de carbon.

Oamenii de știință o spun clar și răspicat: ”Nu există nicio dovadă, în întreaga istorie a pământului, că CO2 a determinat vreodată temperatura globală! Este povestea distorsionării a unui întreg domeniu al științei. Este povestea Vestului care invocă amenințarea dezastrelor climatice pentru a împiedica dezvoltarea industrială vitală în țările în curs de dezvoltare”.

Corelații zdrobitoare

Autorii documentarului vorbesc despre petele solare, care sunt câmpuri magnetice intense și apar în perioada de activitate solară puternică. Cu multe sute de ani înainte, când acestea nu erau bine înțelese, astronomii de peste tot obișnuiau să monitorizeze numărul petelor solare.

Astfel, mai multe pete solare vesteau vreme caldă. În 1893, astronomul englez Edward Maunder a observat că în timpul micii ere glaciare de-abia erau vizibile câteva pete pe soare, o perioadă de inactivitate solară denumită minimul lui Maunder. În 1991, oamenii de știință danezi de la Institutul Meteorologic au decis să alcătuiască o înregistrare a tuturor petelor solare observate în secolul 20 și să le compare cu înregistrările temperaturilor. Ceea ce au găsit a fost o incredibilă corelație între ceea ce făcea soarele și schimbările în temperatura pe Pământ. Activitatea solară pe care au observat-o a crescut puternic până în 1940, apoi a scăzut pentru 40 de ani, până la sfârșitul anilor ’70 și apoi a crescut din nou după această dată.

”Când au văzut această corelație între temperatură și activitatea solară sau ciclurile petelor solare, oamenii au început să ne spună că poate a fost doar o coincidență, deci cum putem dovedi că nu a fost doar o coincidență. Un lucru evident era de a lua în calcul interval de timp mai lungi sau interval diferite și ne-am întors înapoi în timp și am analizat 400 de ani de înregistrări astronomice, pentru a compara activitatea petelor solare cu variațiile temperaturii ”, a declarat prof. Eigil Friis-Christensen, Director al Danish National Space Center. Astfel, cercetătorii au găsit din nou că variațiile activității solare erau intim legate de variațiile temperaturii pe Pământ. Era soarele, nu CO2 sau orice altceva, cel care conducea schimbările climatice.

Nori și raze cosmice

Soarele ne afectează indirect, de asemenea, prin intermediul norilor. Norii au un efect puternic de răcire, dar cum se formează? La începutul secolului 20 cercetătorii au descoperit că Pământul este constant bombardat de particule subatomice. Aceste particule, denumite raze cosmice, se credea că erau produse de exploziile supernovelor, departe, dincolo de sistemul solar. Când particulele care coborau spre pământ întâlneau vaporii de apă care se ridicau din mare, se transformau în picături de apă, care formau norii.

Dar când soarele este mai activ și vântul solar este puternic, mai puține particule ajung pe pământ și deci mai puțini nori se formează. Cât de puternic este acest efect a devenit clar abia recent, când un astrofizician, prof. Nir Shaviv, s-a decis să compare propriile sale înregistrări asupra formării norilor din raze cosmice cu înregistrările temperaturii obținute de la un geolog, Jan Veizer, mergând înapoi 600 milioane de ani. Ceea ce au găsit a fost că atunci când intensitatea razelor cosmice creștea, temperatura scădea, iar când razele cosmice scădeau, temperatura creștea. ”Doar am comparat graficele, doar le-am pus unul peste altul și a fost uimitor. Jan Veizer s-a uitat la mine și mi-a spus că avem date foarte explozive aici”, a afirmat prof. Nir Shaviv. Deci clima era controlată de nori, norii erau controlați de razele cosmice, iar razele cosmice erau controlate de soare. Cercetări ulterioare ale astrofizicienilor de la Harvard, NASA și Institutul Oceanic American, dar și ale altor oameni de știință au confirmat aceeași corelație între activitatea solară și temperatura Pământului, concluzia fiind una singură: CO2 este irelevant.

Nimic nou în Arctica

Se tot spune că chiar și o mică creștere a temperaturii globale ar putea duce la o catastrofică topire a calotelor glaciare, însă prof. John Christy, de la Departamentul de Știință Atmosferică al Universității din Alabama arată că, potrivit înregistrărilor temperaturilor Groenlandei de mii de ani și că Groenlanda a fost mult mai caldă decât acum și, cu toate astea, nu a avut loc o topire dramatică. Desprinderile de gheață s-au întâmplat tot timpul, doar că acum, datorită sateliților, acestea sunt vizibile. ”Gheața se mișcă mereu. Gheața care se rupe din marginea Arcticii este un eveniment foarte obișnuit, spune prof. Syun-Ichi Akasofu, directorul Centrului Internațional de Cercetare Arctică.

Urmăriți documentarul aici.

Citește și: NAPOLEON SĂVESCU – Adevărul despre încălzirea globală ??!!

Autor: Claudia Marcu – jurnalistă profesionistă la ziarul Național, preluare articole din Național

Sursa imagine titlu: infofinanciar.ro

Citește și: CLAUDIA MARCU – Verdictul Băncii Mondiale pentru România: niciun progres în ultimii 5 ani. Declinul economic continuă