Zilele trecute, aflându-mă la frontieră în drum spre comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava, pentru a participa la Festivalul Eminescu, vameşul m-a întrebat de unde vin şi unde plec. I-am spus că vin de acasă şi merg acasă.

– Acasă la cine? mă întreabă.

– Acasă la mine!

Ei, vameşul probabil că s-a speriat că intenţionez să merg acasă la el. Dar, domnilor, eu viu de acasă – acasă, vorba scriitorilor Grigore Vieru şi Nicolae Dabija.

Din păcate însă mulţi dintre conaţionalii mei încă nu ştiu ce înseamnă acest –acasă, considerând România şi astăzi o ţară străină.

Dar, la această rătăcire a lor contribuie, cu regret, şi presa din Basarabia, care am observat că, în ultimul timp, atunci când vorbeşte de România, nu-i spune pe nume, ci o numeşte: ţara vecină, ţara prietenă, ţara de alături, ţara care ne înconjoară, ţara de dincolo de Prut sau ţara dintre Nistru şi Prut, numai nu România. Ca şi cum, n-ar vrea să ne amintim că suntem români. Apoi, ne mai mirăm că basarabenii noştri nu cunosc cine sunt şi ce limbă vorbesc.

O dovadă fiind şi o întâmplare cu o cerşetoare.

Mă aflam împreună cu o delegaţie de la Bucureşti în Cimitirul Ortodox Central din Chişinău, când femeia s-a apropiat de mine şi m-a întrebat:

– Spuneţi-mi, vă rog, domnii sunt români?

– Da, îi zic, sunt români!

– Iaca, n-am mai văzut niciodată până acum un român, îmi spune bătrâna.

– Da şi dumneavoastră sunteţi româncă, încerc să o conving.

– Nu, nu, eu îs moldoveancă, n-am nicio treabă cu românii. Apoi, între moldoveni şi români e o mare diferenţă…

– Care? am întrebat-o. Însă femeia n-a ştiut să-mi răspundă.

Iată ce face din mintea românilor basarabeni propaganda rusească, care a reuşit într-atât să le întunece minţile, încât aceștia au uitat care le este neamul şi rădăcinile.

Dar, indiferent de ce gândesc unii, noi suntem un singur popor, o singură naţiune, avem o istorie comună şi vorbim aceeaşi limbă.

Şi chiar dacă în ochii unora suntem două ţări diferite, pe harta lui Dumnezeu suntem aceeaşi ţară.

Aşa că, dragii mei, venim de Acasă ca să ajungem Acasă.